Radu Sorin Danut

ai grijă de mâinile tale sunt fragile ca inima ca sufletul cândva erau lungi până la cer într-o zi de vară lungă timpul era subțire precum aerul mâinile atingeau cerul întâlneau mâinile

de unde atâta tăcere? și ploaia face zgomot când curge pe obraji mai ales pe interior îmi amintesc și acum ziua când am auzit eram copil și pereții liceului mă apăsau de atâta

când se termină totul... zboară sufletul liber ca un fluture sau rămâne prizonier trupului rătăcit în lume? apără Doamne vindecă Doamne sufletul cel pierdut din pământul dulce ai grijă

... o senzație ciudată trăiesc visul unui alt vis mintea unei alte minți inima altei inimii sucit, necitită, nedeslușită acel parfum ca în copilărie în acea seară de aprilie eu

prieten drag te-am visat ast-noapte erai atât de real și de viu nici nu realizez pământul dulce te acoperă deja de trei luni...

timpul, ca un vis de noapte, nu ne mai aparține, nu este al nostru... nici vocea, nici gândurile. [doar] lacrima și tot tărâmul ei... dacă toate ar fi atât de simple să se rezume la un

da, cu adevărat, cuvintele visează (ne) adunăm sigurătatea în petalele de trandafir ale visului trecut.

rotit în trecerea trecerii mele uitarea s-a lățit am uitat lacrima devine gând gândul literă a uitării.

33, treizeci și trei de tăceri cresc în mine precum ani-umbre eu sunt frate cu umbra cu umbra, cu somnul eu sunt umbra dragostea descrește ca nisipul deșertului umbra și somnul cresc în

în lumea lui Exupéry nu mai trăește nimeni Micul Prinț a plecat pe asteroidul B-612 era un timp al copilăriei "de ce"-urile erau mai importante decât orice răspuns ori întrebare singurătatea

este timp pentru orice să plângem să râdem spune Ecleziastul este timp pentru orice demult ca-ntr-o poveste cu oameni cu lacrimi prea trecătoarele prea nemuritoarele lor

iubirea ține fix până dimineața - întreg pământul s-a rotit ca visul acesta să ne întâlnească pe amândoi în același rotund - până în dimineața universului.

acasă ca o fotografie veche galbenă și sinceră o casă în care lumina dă să spargă pereții bine-crescuți de părinți și ferestre așa de mari ce dau spre locuri și lucruri vizibile dar mai

speranța zborului aripi ca niște pași și praful cu gust de trup mai sus de pământ

În zilele de 20-22 iulie 2012 a avut loc, în Municipiul Pitești, Reuniunea Națională a Cenaclurilor Studențești, eveniment organizat de Casa de Cultură a Studenților din Pitești (referent de

• Octavian Dărmănescu, Diversiuni lirice, Editura Filos, Mioveni, 2012, 271 pagini. Joi 5 iulie [2012], în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș, Editura „Filos” a

Motto: Fiecare om este propriul său cerc [Ion D. Sîrbu] fiecare om este propriul său cerc și în acel cerc unul mai larg intri și tu și cafeaua de dimineață cu lapte, evident și alte

Motto: credința e, uneori, mai puternică decât adevărul... dacă toate acestea sunt reale și ar avea, măcar, un sens te-ai pune în fața mea eu în fața inimii mele aș desena o inimă mai