Radu Ioan Tudosan

uite că merită notată şi această stare în care eul simte un fel de dispreț şi sictir față de el însuşi ar vrea să plece din sinea lui dar unde s-ar putea duce în timpurile astea şi-apoi

dormeam dormeam dormeam şi parcă nu m-aş mai fi trezit din paralizie mă vizitau umbrele şi-mi era frică dar eu voiam somnul să mi-l duc la capăt mai tare dorința din urmă voiam să văd cât de

Mama mea ştie Dar nu vrea ca eu să aflu asta Mă-ntreabă adesea despre ce mai scriu Deşi la viața ei a citit puțin Foarte puțin Mai puțin ca mine Iar eu nu-s nici măcar un cititor mediu N-a

învârte-le maşină de uscat hainele să mi le scoți fierbinți şi fără pată dinăuntrul tău unde se amestecă yin-ul cu yang-ul sângele cu cerul spirale spirale spirale fața mea e toată prinsă-n

Voind să vadă N-a ştiut unde să privească mai întâi Aşa că a încercat să le-nchidă pe toate Într-o cutie îngustă Cuvintele Spunea el Ca într-o aventură de-o noapte Vin şi pleacă Fără un

ei spun că dacă eşti pe bune faci artă din orice cel mai obişnuit lucru asta-i ce-am auzit poate înflori în poezie dar e bine să fie în moment cu adevărat autentic astfel în timp ce

uite cum stă treaba ştiu că sunt pierdut bine? şi pentru că ştiu mă pierd şi mai tare dar nu vreau să-i spun astfel pierdut aş spune ei bine mai degrabă aş spune că-mi place să mă joc

acest poem ar putea începe astfel să spunem că astăzi a fost o atmosferă ciudată în casă posibil să se fi datorat faptului că Mark Lazy s-a trezit cu un gând foarte neobişnuit în minte "nu

confruntă-te tu nu eşti poet n-ai fost şi nici nu vei fi să nu crezi până nu sapi fă-o sapă cu tot ce e acolo inima creierul sapă cu dinții sapă ca un maniac nu se va găsi niciun poet ci

toate ale ei lumea ta întreagă în palma unui singur cuvânt viu jucându-se rostogolindu-te pe toate părțile posibile ea ți-a dat naştere şi doar prin puterea ei vei muri micul meu prinț al

Să ne-agățăm de amintiri ca de catarge pe timp de furtună. Înainte să-mi ascult inima la stetoscop, apăs butonul de înregristrare, am avut parte de momente şi mai dulci de-atât. Convinşi că

spune-mi de ce laşi lumea să închidă perla înăuntru ca pe un ideal condamnat uitării speranța e o armă încarcată peste care îți aşezi perna în fiecare noapte înainte să te culci câteodată are

pe-atunci era curiozitate fragedă involuntară escaladam ciclopul în căutarea celuilalt ochi mă surprindeau gazdele cotrobăindu-le sertarele dulapurile răsfirate şi prăfuite viețile şi

dar tu să nu fugi de tornadă în genunchi să cazi când se apropie să nu te rogi în fața tornadei să nu clipeşti când se apropie străpunge-o cu privirea şi las-o să te dezbrace să-ți cutremure

am văzut în josul minții mele unde labirintul nu se mai putea numi labirint ci cale spre recunoaştere unde groaza sugrumă cu tentaculele ei umede şi reci segmente ale ființei iar atunci când

doar un moment de dans între pereții calzi şi cu oglinzi ca într-o închisoare la nesfârşit doar atât şi dansul se făcuse infinit

din tot ce azi se ştie din mâine ce se va o să rămână urma în infinit pustie nici moartă şi nici vie în care-o altă minte un alt soi de-adevăr va oglindi în sine departe de cuvinte adâncul

spre sfârșit nu mai era nimeni care să lupte contra ta și liniștea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoșător de adevărată în care parcă te pierdusei și glasul devenise din ce

poți să-mi vorbești aproape despre orice spune-mi dacă vrei despre moda încă a anilor noștri înăbușită în blănuri de urși cu mult mai triști decât în reclamele Coca Cola povestește-mi

eram înconjurat de pereții albi cu imperfecțiuni albe într-o baie albă proaspăt curățată în oglindă se reflecta liniștea zbuciumul și cât de puternică albă lumină rece ca în saloanele

atârnă-n fereastră greoi cimitirul și iarna se scurge pe cruci e cald înăuntru se-ncinge delirul tu noapte tu iarăși aduci lumini luminând pe acei din departe sau tot ce din ei a

devine parcă din ce în ce mai greu să privesc lumea nu știu dacă e ceva în neregulă cu mine ori cu ei însă dacă într-adevar lumea este oglinda mea aș fi vrut să nu fi fost atât de

imaginează-ți paradisul tău unde ai vrea să fii mai mult și mai mult ce nuanță ai vrea să aibă cerul cât de puternic să înțepe razele soarelui sau poate ar fi întuneric un întuneric prin