transparențe

pe-atunci

era curiozitate fragedă involuntară

escaladam ciclopul în căutarea celuilalt ochi

mă surprindeau gazdele cotrobăindu-le sertarele dulapurile

răsfirate şi prăfuite viețile

şi vechiturile din podul de acasă de unde cobora Meserie în noapte dacă făceam prostii

Meserie nu avea chip şi nici formă

definită şi în el credeam

şi cât de dulce frica de atunci

fantoma

albă ca zăpada întorcea oamenii din drum

în râsul nostru încăpea

lumea întreagă

în palme

nisipul şerpuia pe linia vieții

cândva îmi plăcuse şi şcoala

doar pentru că era şi ea în aceeaşi clasă dar

când dorințele prind gust amărui frica îşi schimbă nuanța

înghiți în sec încerci să te redefineşti

alergi alergi printre ani

prin oameni şi aştri

şi uiți fantomă să te mai opreşti şi nici nu ştiu când s-a revărsat ca o binecuvântare ceața peste mine

peste tot un ochi de negăsit