Poezii

În acel scurt moment de nemurire, cu o călduroasă perplexitate și de necuprins recunoștință, gândurile mele afurisite, privind spre mine, către om, L-au întrebat pe Dumnezeu: DOAMNE, DAR CUM

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Câteodată mă simt slab, luat peste picior și subestimat, ca și cum aș sta la mila lor. De obicei, oricât de puternic ar fi, sentimentul nu durează mult. Nu știu de unde și prin ce

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Sunt suflete în lume ce caută să se piardă de tot ce cunosc mai mult. În amurgurile metropolelor îmbâcsite de zarva radiantă a civilizației, sufletele caută să se piardă, ca și cum nimeni

RTRadu Ioan Tudosan

0

2

Sunt treaz acum. Gata, mamă, M-am trezit. Tată, ce mai faci, e dimineață, ora șase, V-am sunat să vă spun că vă iubesc, Și că nu mai adorm. Nu, De data asta n-o să mai adorm. M-am

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Dacă aș putea, m-aș descotorosi de ei toți, și aș rămâne doar eu pe pământ. Bucurie, lacrimă, Ducă-se cu ei toate cele ale lor. Faptele, gândurile. Singur, Eu aș rămâne pe

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Doamne, îți mulțumesc pentru tot, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți

RTRadu Ioan Tudosan

0

1

Nu simți cum vorbește totul în jurul tău Îți spune să te întorci De unde ai plecat Zice Ai călătorit destul Nu ai vrea sa te întorci Suferința ta nu este degeaba Nu ai vrea sa te

RTRadu Ioan Tudosan

0

2

Degeaba, și o știm prea bine, Prietena mea cea departe de mine, Noi oricât am avea, tot nu ne ține, Căci foamea noastră nu e săturată Decât de ea, plină, iubirea toată!

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Să-ți fie inima de prunc, Și mintea-înălțătoare, Cu fiecare pas făcut Prin ploaie și prin soare, Și-întregul rău de pământ, De-ar fi să-ți stea în față, Să nu te prindă într-a sa Gheară ce se

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Dumnezeul meu, nimic mai mult nu pot să îți ofer, decât atât cât sunt eu. Dacă eu sunt nimic, atunci nici nu contează, Doamne, dar dacă prin mine se deschide nemărginirea, atunci este timpul să

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Fericirile ce nu erau pentru Hristos, În lacrimi amare își aflau sfârșitul dureros, Iar toate cele pentru El, Într-un râu de lacrimi dulci se adunau, curgând spre veșnicia vieții ce-o purtau.

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Precum în frumusețea sa singuratică, Departe de priviri, strălucește floarea sălbatică, Și tu, sufletul meu, Să strălucești mereu, Chiar de nu te vede nimeni, Doar pentru Dumnezeu!

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Miracolul îmi soarbe viața fără încetare, Dinăuntru, crucea deschide poarta spre infinitul mare, Nu mie, ci Ție, Doamne, toate spre închinare.

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Viața este ceva... ce îți taie respirația, i-am zis, un labirint unde e necesar să te pierzi. Vei pierde oricum, nu înțelegi? Nu ai cum să câștigi fără să pierzi tot, tot, tot. Doamne, câtă

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Tic-toc, tic-toc, mi s-a mai dus puțin din viață, Dar poate-i încă prea devreme pentru-a spune, Că mie nici prin gând nu-mi trece Să mă mai îmbăt, cândva, Cu apă rece. Oh, și jos de tot aș vrea

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Când suferința e dulce, nu știu exact de ce, dar prin durerea mea simt durearea lor, a fraților mei oameni cu suferințe amare.

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Cum e, Iacobe, să se bucure milioane de oameni de moartea ta, Iacobe, mai vezi tu ceva de acolo de unde ești, spune-mi, a meritat, câmpii întinse de oameni să-ți dorească țărâna cât mai

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Ca să vezi lumina revărsată, trebuie să reziști până dimineață, bătrâne, să intre negura în sacul pământului. Jerusalema, Jerusalema, în sacul pământului încape toată...

RTRadu Ioan Tudosan

0

1

În palma Lui Dumnezeu începe și se sfârșește lumina ochilor mei. Îți spun că ție îți e frică de adevăr și nu mă crezi. Nu mai fi prost, îmi zici, nu mai crede toate tâmpeniile Ce ai, ești

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Vârtej, vârtej, am fost răpit Și de-atunci am rămas descoperit. Ca și cum nu mi-ar mai fi rușine de tine, Să vină oricine, liniștea mea nu vine de la mine. Și nici cuvântul, apele, Și nici

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

sub lună și sub soare bucăți de grație covârșitoare nu știu exact de ce în miez de noapte oamenii se grăbeau își încercau norocul șapte șapte șapte aș vrea să cadă peste ei și peste toate o

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

dintr-o dată ciudata angoasă a existenței din carne-s făcut și uitasem când trenul se înfigea în noapte mă izbise un chip frumos ajunsese lângă mine și o văzusem întreagă și picioarele ei

RTRadu Ioan Tudosan

0

1

Cum ar fi să fie gândul Ca un fel de obiect Să îl iau să-l duc încolo Când îmi pare că-i defect Vreau să zic să-l iau cu mâna Vânt măcar aș vrea să-i fac De-aș putea când pofta-mi vine Capu' tot

RTRadu Ioan Tudosan

0

0

Nimic Din ce Făcusei tu Și eu Nu putuse Afecta Echilibrul Oricât de mari Și cât de mici Câte dispăruseră Tot atâtea Apăruseră Tot la fel de mult Contaseră Deloc Deloc Deloc Iar asta

RTRadu Ioan Tudosan

0

0