Bietele, femeile,
cum li se-întind coapsele,
pânzele, inimile
calde, lipicioasele, vai,
înșelătoarele,
se întind din ce în ce,
și apoi, ca din senin,
inimile, pânzele..
rămân doar bucățile.
Credința este un dar pe care toți l-au primit, cu atât mai mult cei botezați, însă un dar pe care nu toți l-au deschis, cu toate că l-au primit. Așa că în loc să îl deschidă, mulți îl uită prin cine
În acel scurt moment de nemurire,
cu o călduroasă perplexitate
și de necuprins recunoștință,
gândurile mele afurisite, privind spre mine,
către om, L-au întrebat pe Dumnezeu:
DOAMNE, DAR CUM
Câteodată mă simt slab,
luat peste picior și subestimat,
ca și cum aș sta la mila lor.
De obicei, oricât de puternic ar fi,
sentimentul nu durează mult.
Nu știu de unde și prin ce
Sunt suflete în lume ce caută să se piardă
de tot ce cunosc mai mult.
În amurgurile metropolelor îmbâcsite
de zarva radiantă a civilizației,
sufletele caută să se piardă,
ca și cum nimeni
Sunt treaz acum.
Gata, mamă,
M-am trezit.
Tată, ce mai faci, e dimineață, ora șase,
V-am sunat să vă spun că vă iubesc,
Și că nu mai adorm.
Nu,
De data asta n-o să mai adorm.
M-am
Dacă aș putea, m-aș descotorosi de ei toți, și aș rămâne doar eu pe pământ.
Bucurie, lacrimă,
Ducă-se cu ei toate cele ale lor.
Faptele, gândurile.
Singur,
Eu aș rămâne pe
Nu simți cum vorbește totul în jurul tău
Îți spune să te întorci
De unde ai plecat
Zice
Ai călătorit destul
Nu ai vrea sa te întorci
Suferința ta nu este degeaba
Nu ai vrea sa te
Degeaba, și o știm prea bine,
Prietena mea cea departe de mine,
Noi oricât am avea, tot nu ne ține,
Căci foamea noastră nu e săturată
Decât de ea, plină, iubirea toată!
Să-ți fie inima de prunc,
Și mintea-înălțătoare,
Cu fiecare pas făcut
Prin ploaie și prin soare,
Și-întregul rău de pământ,
De-ar fi să-ți stea în față,
Să nu te prindă într-a sa
Gheară ce se
Dumnezeul meu, nimic mai mult nu pot să îți ofer, decât atât cât sunt eu.
Dacă eu sunt nimic, atunci nici nu contează, Doamne, dar dacă prin mine se deschide nemărginirea,
atunci este timpul să
Fericirile ce nu erau pentru Hristos,
În lacrimi amare își aflau sfârșitul dureros,
Iar toate cele pentru El,
Într-un râu de lacrimi dulci se adunau, curgând spre veșnicia vieții ce-o purtau.
Precum în frumusețea sa singuratică,
Departe de priviri, strălucește floarea sălbatică,
Și tu, sufletul meu,
Să strălucești mereu,
Chiar de nu te vede nimeni,
Doar pentru Dumnezeu!
Viața este ceva... ce îți taie respirația,
i-am zis,
un labirint unde e necesar să te pierzi.
Vei pierde oricum, nu înțelegi?
Nu ai cum să câștigi fără să pierzi tot, tot, tot.
Doamne, câtă
Tic-toc, tic-toc, mi s-a mai dus puțin din viață,
Dar poate-i încă prea devreme pentru-a spune,
Că mie nici prin gând nu-mi trece
Să mă mai îmbăt, cândva,
Cu apă rece.
Oh, și jos de tot aș vrea
Cum e, Iacobe, să se bucure milioane de oameni de moartea ta,
Iacobe, mai vezi tu ceva de acolo de unde ești, spune-mi, a meritat,
câmpii întinse de oameni să-ți dorească țărâna cât mai
Azi, douăzeci și șapte februarie, l-am visat pe Iisus pentru prima oară în viața mea.
Îmi amintesc, eram în dreptul unei uși de lemn și așteptam să îmi vină rândul, să se deschidă ușa.
Mai erau și
Sentimentul că Dumnezeu iubește cu toată puterea Sa această lume plină de răni și departe de perfecțiune.
Această lume în care unii mor de prea puțin, alții de prea mult, unii mor din dragoste,
Ca să vezi lumina revărsată,
trebuie să reziști până dimineață, bătrâne,
să intre negura în sacul pământului.
Jerusalema,
Jerusalema,
în sacul pământului încape toată...
În palma Lui Dumnezeu începe și se sfârșește lumina ochilor mei.
Îți spun că ție îți e frică de adevăr
și nu mă crezi.
Nu mai fi prost, îmi zici,
nu mai crede toate tâmpeniile
Ce ai,
ești
Se întâmpla într-o dimineață răcoroasă de iarnă. Nu-mi amintesc prea multe; mergeam împreună cu mai mulți oameni printre clădirile unui oraș de modă veche, în stil burghez, spre o destinație
RT