Radu Ioan Tudosan

surpriză plăcută și neașteptată această stea, apreciez. Finalul într-adevăr m-a surprins și pe mine când 'mi-a ieșit din degete'.. Cât despre suflet, așa îmi place și mie să cred, că sufletul ca entitate nu vrea să se piardă.. Mulțumesc încă o dată, multă inspirație și mult bine vă doresc!

Ai dreptate, prea multe repetiții, a fost scris oarecum "la repezeală", mulțumesc pentru sugestii!

Nu prin faptele mele, ci prin ceea ce vrea EL. Dacă vrea, mă poate goni din întuneric spre lumină. Dacă nu vrea, pot face tot ce-mi stă în putere, și degeaba.

Într-adevăr, așa este, m-am grăbit. Mersi, apreciez!

What is it that which stays with me
When darkness falls above my soul
How could I know what could it be
What keeps me safe, afar from foul

Let darkness come, I'm not afraid
For I have touched it deep inside
Its grip is strong, but starts to fade
If first of all, I kill my pride

And white is white, and black is black
But other voices say I might
I soon might find another track
Where white is black, and black is white

mă mai feresc stelele. O surpriză plăcută, apreciez.

Dincolo de existență, poate că "se află" o "dimensiune" atât de abstractă încât nu se poate raționa în niciun fel, nu se poate vorbi despre 'ea', decât în metafore, pentru că, acest 'câmp' nici nu 'există' dar, de fapt, nici nu 'nu există'. Această 'dimensiune' este cunoscută sub numele de Nirvana, în budism sau Shi-va*, (*aceea ce nu este) în hinduism și poate că pentru a 'accesa' 'ceea ce nu este, nu a fost și nu va fi' trebuie să ne golim și noi de tot ceea ce credem că știm și de tot ceea ce credem că suntem.
Apreciez comentariul, mulțumesc!

Câteva haiku-uri de aici chiar mi-au plăcut, există acel spirit de observație specific haiku-ului și misterul ascuns la vedere, printre banalități. Data viitoare când mai scrieți haiku, evitați scrierea cu majisculă la început și folosirea semnelor de punctuație la sfârșit, în haiku acestea nu se folosesc. Doar kireji sau "..." atunci când este cazul.

absolut nicio treabă cu haiku