Radu Herjeu

Madalina - cartea iti este rezervata :) Imi pare rau ca nu ajungi :)

Gheorghe si Nane - va multumesc si va astept. Chiar buna ocazia de a ne cunoaste :)

Se poate, ba chiar e musai :) Pacat ca e asa o distanta fizica intre Iasi si Bucuresti... eu nu Virtualia, tu nu lansare :) dar cum eu iubesc enorm Iasiul, s-ar putea sa mai ignor uneori distanta asta...
Multumesc mult si chiar daca nu mai sunt necunoscut :) am ramas prieten pentru unii...

Bogdan si Marius - va astept cu drag. Si volumele va vor astepta :)

Cu exceptia celor doua derapaje (\"sovietica\" si \"cacate\"), ca niste pete roz pe o panza cu culori calde... menite doar sa-ti sara in ochi si sa fii nevoit sa-i inchizi pentru o clipa...
Textul e bun. O atmosfera de iarna perena in care cei doi au gasit o motivatie sahului si in aceste conditii...
E ciudata inducerea antagonismului dintre cei doi si binomul(sau celor doua monoame opuse) sensuri si dzeu... pentru ca asa spui \"lumea sta acasa, preocupata de...\" in schimb cei doi isi fac veacul in parcul inghetat, nepreocupati decat de sahul lor... fracturat de absente...
iar finalul e ca o concluzie... nenecesara... daca nu se simte pacea si jazzul... din timpul calatoriei prin parc, nu cred ca sublinierea lor le va face mai pregnante...

Va multumesc tuturor pentru cuvintele voastre si pentru ce emotie le va fi insotit din sufletul vostru. Chiar si celor care nu vor putea veni, le este pastrat un volum. Oferit cu cel putin acelasi drag cu care este dorit.

Mda, se pare ca am pierdut timpul citindu-ti textul. Nu tu profunzimi ascunse bine in spatele unor instincte labartate pe ecran. Vorbesti de moarte si de superficialitatea trairilor noastre de zi cu zi ca si cand astea ar fi mai importante decat o postmodernista viziune asupra minimului. Ca si cand viata noastra ar putea avea vreun sens dincolo de atavismele noastre. Avioanele de hartie nu se-ntorc niciodata. De aceea nici nu trebuie sa ne facem prea mari griji cu ele.
Un text bine legat, ca o cutie a Pandorei la care n-au acces toti oamenii... din fericire.
Cred ca si filosofia sau keopsul sunt prea mult pentru un univers redus la spatiul dintre instincte.
Sigur ca titlul va induce in eroare pe multi...
Un discurs clar si cursiv, o alternare de planuri sugerate doar de discrepanta dintre duritatea unor cuvinte si aparenta \"normalitate\" a altora (intelegand prin asta necautarea cu orice pret a simbolisticii metaforice).
Singura observatie... poate ca \"magnificele\" sunt un pic prea evident ironice...

Corneliu - eu cred ca toate lucrurile de care vorbesti sunt strans legate de capacitatea unui om de a rezona la univers si, implicit, de e transforma aceasta vibratie intr-un mesaj adresat celorlalti. Cred ca orgoliile si obsesiile sunt cel mai des mult peste capacitatile unora sau altora. De aceea e greu sa pastrezi iluzia de decenta intr-o astfel de lume. Dar aici, cand spui ca nu esti poet, ti se reproseaza ca mananci timpul unora degeba. Si spatiul...
Si nu poti fi binefacatorul omenirii daca nu ai parcurs toate etapele de asumare a responsabilitatilor...

Anne-Marie - conteaza, atat timp cat vrei sa comunici cu ceilalti, cand vrei sa impartasesti ceva cu ei... Si tu o faci :)

Adrian - toti oamenii simt, nu toti gandesc. Faptul ca nu se duc la teatru sau in muzee denota tocmai alunecarea spre zona senzitivului visceral, hormonal... Acolo unde nu e nevoie deloc sa gandesti ci doar sa te lasi in baza simturilor... cat mai atavice, daca se poate..

Eu sper ca acelasi lucru se va intampla si aici, dupa ce va trece senzatia unora ca arta e legata mai putin de omul de langa tine si mai mult de perceperea senzoriala a lumii.
Atunci cand textele nu vor mai fi mici insulite intimiste stinghere.
Sper doar ca viitorii scriitori ai Romaniei sa fie capabili sa dozeze povestea cu profundul...

Cosmin - in asteptarea marilor edituri... :) Daca vrei sa spui ceva celorlalti, o spui atunci si cum ai posibilitatea. Multumesc de trecere... Acu, daca m-ai si iertat pt \"aforisme\" :)))

Anne-Marie - da... ai simtit exact... acolo are sens linistea. In rest e doar tacere.

Costin - din punctul meu de vedere, fiecare se poate crede poet. Dar s-o faca in intimitatea lui. Si credinta aceasta ar trebui sa ramana acolo, in intimitate, asa cum ar trebui sa ramana multe alte lucruri...
Si eu sunt convins ca inca mai pui suflet in ceea ce spui :)

Bogdan - nu e o poesie... Si da, e foarte concentrata. probabil ca, atunci cand am scris-o, eram mult prea plin ...

Liviu - stii ca asta e defectul meu... vreau sa spun mereu prea mult. E, intr-adevar, o mare aglomeratie in randurile astea, dar sa fiu iertat... eram mult mai tanar :)
Cat priveste contrarea... poate ai observat ca n-am tinut niciodata sa comentez textele cuiva, daca nu mi-au placut. Eu imi cam stiu locul pe lume. Asa ca indemnul nu-mi trebuie adresat mie. Eu nu fac decat sa raspund si nici asta n-o s-o mai fac cand o sa-mi dau seama ca exista rea vointa.

Gheorghe Deaconu - multumesc de cuvinte. \"Daramat\" are o mai mare conotatie \"sus-jos\"... decat \"spulberate\". Si asta a fost intentia mea... Sa \"daram\" stelele de acolo de sus, de unde sunt ele :)

Da, fiecare are definitia lui pentru \"smart\"... Ca si pentru arta.

Nu stiu de ce te-ai simtit, dar dupa ce-am citit ultima ta creatie poetica, am inceput sa banuiesc. Cam care-i fiorul de care vorbesti. Nu vad de ce atacul asta, dar, probabil, oi avea si tu ceva de-mpartit cu mine si eu nu stiam...
Cat priveste pseudopoetii... Ei s-or numara printre cei care se cred poeti... Cred ca ai omis sa citesti si categoria la care imi inscriu eu textele.
Eu prefer suflul ala care te loveste in creier, nu in ceafa... Ala care contine si niste idei... Dar, desigur, e o chestie de gusturi... de aceea nu-mi permit sa comentez unele creatii... cu ton si despartitul picioarelor.
Asa ca, hai sa ne vedem fiecare de universurile noastre.

Mda... imi pare rau ca nu pot scrie despre \"viata\" mea hormonala ca sa para putina miscare pe-aici... Stiu ca textele despre oameni si relatiile lor nesexuale nu sunt in ochii unora decat desert... Dar poate o fi cineva pe strada care sa gaseasca si ceva nesterp pe-acolo... daca nu, asta-i viata... Mai nepastelata pentru unii.
Oricum, apreciez \"grija\" ta de a ma salva din pericolul de a scrie poezie proasta...

cat de putin loc ne mai trebuie, dupa plecari... ajungem sa ocupam exact golul pe care ni-l permitem.
Mi-a placut mult poezia ta... chiar daca-i personala. E o personala neinvaziva.
Ca sa fiu sincer (dar stiu ce usor e sa tai cand nu e textul tau :)... as fi renuntat la \"imi donez corneea\", pt ca, dupa \"imi donez organele\", continuarea \"ciudat cum din ochi...\" include si donarea corneei :)

O poezie despre moarte si viata, despre drumuri si despre asteptari, despre cei care pleaca si despre cei care raman... Despre scartaitul cu care incepe sa se faca simtit timpul. Ai recreat o atmosfera careo, oricat ar fi de trista, nu are un tragism cautat. O doza de resemnare, de, poate, prea tarzie linsite in jurul scartaitului, dar si o umbra de optimism, chiar daca nu pentru doamna de la 9... Iar viata se poate vedea de sus, cateodata, de la 9...
\"curata\" poezie, fara ornamente inutile. Fara incrancenari ale cuvantului si fara o prea mare lichefiere abstracta a eu-lui.

Cristina - iti multumesc de trecere si de cuvinte. Asa e. Fiecare face ce poate. Din pacate, asta e doar teoretic. In Romania, multi fac ce nu pot si multi nu fac ce pot... Si in aceasta ultima categorie intra \"marii\" intelectuali ai natiei care castiga miliarde din vanzarea cartilor dar se plang de starea culturii...
Iar in prima categorie intra... multi altii :)

Ce vremuri :)) Multe s-au schimbat si multe au ramas la fel, chiar daca sunt alti actori...
Bucuros de revedere...

Anne-Marie - bucuros de revedere si-n acest an. Unii oameni-lumanari reusesc sa nu se lase stinsi de ninsori... oricat de albe ar parea :)