De după toamnă

mă-ntind peste zare și-aștept o rotație completă să treacă prin mine din zi și din noapte fac hrană de degete lungi frământând secunde stropite cu ploi tac și fiece rază de lună se sparge de mine în cercuri concentice vorbesc și sunetele se-aleargă prin cer copacii îi aplec spre ferestre și bat din ochiul stâng îmi plânge dimineața și-o strecor pe sub uși cu frunze-mi acopăr privirea și simt cum pașii refac ezitant un drum între voi