Radmila Popovici

Dara, permite-i inimii mele să-ți mulțumească pentru că
și-a găsit aici un popas atît de cunoscut. Și ochii mei îți cer iertare, că adaugă stropi minunatului lac albastru.

Nu pot să nu-ți las un semn c-am trecut, dar nu pot să
nu-ți spun, c-am revenit peste un timp să-ți las semnul.
Ceva m-a adus înapoi, era durerea și era fluturele, am vrut să mai văd imaginea o dată.

Aștept continuarea. Captivant.

\"Sursa\" e un prieten bun, dar, cu tot respectul, mai multe despre ea nu-ți pot spune din lipsă de informație. Important e că mulți caută răspunsuri la aceleași întrebări, iar alții chiar le au.

Atunci nu e iubire pur și simplu, dar, de fapt, am înțeles mesajul și-s tot aproape, deși \"am scăpat\" de odihnă.

\"cerul ei pustiu\" îmi dă de gîndit...

S-au spus multe despre Iubire, nu am curaj să mai adaug, voi îndrăzni, totuși, să profit de spațiu și să aduc anume aici, lîngă poemul tău un citat ce îmi sînt aproape și ar fi un răspuns, deși cred că nu există acele cuvinte care
i-ar cuprinde întreg sensul.
\"Iubirea este Legea vieții. Această lume provine din iubire, există în iubire, se dizolvă în iubire. Iubirea este forța motrice a Universului. Iubirea este adevărata viață. Iubirea este desfătare. Iubirea este căldura, ea este legătura de aur ce unește o inimă cu o inimă, un suflet cu alt suflet.
Iubirea este constructivă și creatoare, ea unește și clădește. Este principiul regenerator, este substanța pe care o poți utiliza cu încredere.
A trăi înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a trăi. Tu trăiești ca să poți învăța să iubești, tu iubești, ca să poți învăța să trăiești în Etern. O viață fără credință, iubire și devoțiune este o pierdere amarnică, este moarte adevărată. Nu există virtute mai înaltă decât iubirea, nu există comoară mai scumpă decât iubirea, nu există cunoaștere mai profunda decât iubirea, nu există religie mai înaltă decât iubirea, pentru că iubirea este Adevărul, iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu este întruchiparea iubirii, în orice părticică a Creației sale poți înțelege profund iubirea Sa.
Iubirea corpului sau a pielii este pasiune. Iubirea de Dumnezeu este iubire pură, este iubire în numele iubirii,
A iubi pe cineva pentru a atinge niște scopuri este iubire egoistă și ea te leagă de acest pământ. A iubi toate ființele ca manifestări ale Domnului este iubire pură, este iubire divină, ea te conduce către eliberarea ultimă.
În orice iubire atașată și egoistă exista ceva gol, o notă jalnică, o îndoială ascunsă și o instabilitate. Pasiunea egoistă caută recompensa de la ceilalți. Dar, divina iubire caută să-l facă fericit pe cel iubit și fericirea lui provine din fericirea iubitului său. Iubirea este sacrificiu. A iubi înseamnă a împărți și a servi.
Iubirea vibrează sub forma serviciului, dărniciei, generozității și bunăvoinței. Adevărata, pura iubire este bogată, profundă, plină și stabilă. Ea este eternă, neschimbată, infinită.\"

Dăruire în numele eternei iubiri. Un sentiment înalt, o interpretare inedită. Mulțumesc de \"nou\".

Încă o îndrăgostită de curcubeu, de ploaie cu soare, de culorile poeziei. Le-am găsit aici și le voi mai căuta.

Ah...nerăbdătoare de sufletul tău și cîntecu-i, miros buchetul, îmi las amprenta, cu încîntare enormă de \"Ana\" și de ex-actualul și-ți spun Caldă Revenire (te zării p-ntre litere).

Apreciez mult receptivitatea deloc superficială și timpul acordat. Vitalizează în plan artistic. Cu recunoștință,
R.

Chiar de-a răgușit cocoșul,
Tot bălăi visează moșul,
Mai că rima să-și înece.
Moșulică, vremea...trece.

Sîntem pe o strună, am sesizat nota, dar și înțelesul.

\"oamenii cer îndurare privirii întoarse
respirăm cu toții un aer de săgeți otrăvite
un gând-poștas își face loc cu oasele
printre morminte deschise de viermi
cu nume păgâne\" - actual, trist, cutremurător ca și întreg textul. Un aer apocaliptic și \"răsărire\"?

Uite că talentul \"stînga\"ci atinge niște \"copii sătui și învățați\" de tine, mai ai spune. N-o lua la propriu, cum și eu nu am luat-o, dar textele tale, pe care te asigur că
le-am citit cu atenție, au iz de politică și e cert un lucru, că nu au nimic în comun cu poezia. Fă-ne favorul de a nu provoca lumea și așa năcăjită, care aici își caută refugiu și alinare. Știu că mă vei acuza de sentimentalism și-mi vei spune că am musca pe căciulă, dar dacă ții să fii în picioare, construiește și nu dărîma și dacă știi ce spui, spune-le politicienilor, ai șanse să fii mai bine înțeles de cei \"de deasupra\" noastră.

\"când piciorușele lui
bateau o toccata de toata frumusețea?\"
Ce mamă nu s-ar sprijini de cuvintele tale? Simplitatea e chiar recomandată textului. Fii!

Săriți, țărani, că vin lăcuste!
Și au pe cap înguste (fuste),
Le mai ridică să se vadă
Cîte o mică-mică spadă.

Neîncheiat încă ciclul vieților, cu agenda plină de puncte încă nesubliniate...
Spor în realizări, dar condiția fiind o agendă groasă și sute de mii de sonete. De reîntoarcere nu vorbesc, că nu știu cum e mai bine.

Iată că revin aici
La pufoșii melci-arici
Și promit că altă dată
O să fiu mai supărată.

N-am nici o scuză decît cea că mă luase valul și am făcut abstracție de reguli. Acum, că mi-am venit în fire și ținînd cont de prețioasele atenționări, nu pot să nu Vă mulțumesc pentru vizită și urări.