Sinuciderea lui Narcis

Ce poet ai devenit tu, Ion! Mai bun decat un epigramist.:)

\"Oglinda vesniciei este spartã\"
De moartea frumosului Narcis.
Dar Ion Diviza face artã -
Epigramistul s-o fi sinucis?!

Elia, nici nu știu ce să zic. Să mă bucur? Să mă întristez?... :)


Anda, revin. Dar nu în forță, probabil...

Epigramistul a citit
Tot ce aici, pe site, a scris
Și dacă n-a înnebunit
E bine că s-a sinucis.

Dăruire în numele eternei iubiri. Un sentiment înalt, o interpretare inedită. Mulțumesc de \"nou\".

Eterna iubire... Mă gândesc uneori la acel paradoxal postulat biblic de care și-au rupt lăncile mulți teologi și filozofi: \"Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți\". Ciudat, iubirea egoistă este prezentată, de departe, ca ceva vrednic de a fi urmat. S-ar părea că există o explicație, totuși. Dumnezeu e în fiecare din noi; deci iubindu-ne pe noi îl iubim pe El. Deși...din prea multă dragoste de sine - adică din trufie, orgoliu, vanitate - Lucifer și-a imaginat că e mai presus decât Creatorul acestei lumi și a fost izgonit din Lumină în Întuneric. Aici continuă să \"creeze\" - tot ce naște imaginația sa bolnavă vedem aievea, cu ochii noștri. Iubirea (Frumosul) va salva Lumea, dar iubirea și frumosul le vedem fiecare în felul lui.
Acum spune-mi, Radmila, care-i eterna iubire... :)

S-au spus multe despre Iubire, nu am curaj să mai adaug, voi îndrăzni, totuși, să profit de spațiu și să aduc anume aici, lîngă poemul tău un citat ce îmi sînt aproape și ar fi un răspuns, deși cred că nu există acele cuvinte care
i-ar cuprinde întreg sensul.
\"Iubirea este Legea vieții. Această lume provine din iubire, există în iubire, se dizolvă în iubire. Iubirea este forța motrice a Universului. Iubirea este adevărata viață. Iubirea este desfătare. Iubirea este căldura, ea este legătura de aur ce unește o inimă cu o inimă, un suflet cu alt suflet.
Iubirea este constructivă și creatoare, ea unește și clădește. Este principiul regenerator, este substanța pe care o poți utiliza cu încredere.
A trăi înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a trăi. Tu trăiești ca să poți învăța să iubești, tu iubești, ca să poți învăța să trăiești în Etern. O viață fără credință, iubire și devoțiune este o pierdere amarnică, este moarte adevărată. Nu există virtute mai înaltă decât iubirea, nu există comoară mai scumpă decât iubirea, nu există cunoaștere mai profunda decât iubirea, nu există religie mai înaltă decât iubirea, pentru că iubirea este Adevărul, iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu este întruchiparea iubirii, în orice părticică a Creației sale poți înțelege profund iubirea Sa.
Iubirea corpului sau a pielii este pasiune. Iubirea de Dumnezeu este iubire pură, este iubire în numele iubirii,
A iubi pe cineva pentru a atinge niște scopuri este iubire egoistă și ea te leagă de acest pământ. A iubi toate ființele ca manifestări ale Domnului este iubire pură, este iubire divină, ea te conduce către eliberarea ultimă.
În orice iubire atașată și egoistă exista ceva gol, o notă jalnică, o îndoială ascunsă și o instabilitate. Pasiunea egoistă caută recompensa de la ceilalți. Dar, divina iubire caută să-l facă fericit pe cel iubit și fericirea lui provine din fericirea iubitului său. Iubirea este sacrificiu. A iubi înseamnă a împărți și a servi.
Iubirea vibrează sub forma serviciului, dărniciei, generozității și bunăvoinței. Adevărata, pura iubire este bogată, profundă, plină și stabilă. Ea este eternă, neschimbată, infinită.\"

Cred ca faci o confuzie... sau cel putin eu interpretez gresit. Ma refer la \"iubindu-ne pe noi il iubim pe El\". Ideea pe care o spui tu este intr-adevar... un fel de egoism pur omenesc.Insa daca am renunta sa facem \"filosofie\" din iubire, probabil ca ne-ar fi mai usor sa credem ca Dumnezeu este iubire... si nu putem sa iubim decat daca il iubim pe Dumnezeu...ceea ce ar fi reversul. In sfarsit... Narcis probabil este in cautarea lui Gura-de-Aur si ar fi de acceptat realitatea pe care o ocolim cu totii... ne iubim pe noi mai mult decat pe ceilalti pentru ca noi cautam sa primim iubire, nu sa daruim... in concluzie... iubirea noastra este pamanteana... si ma gandesc ca Narcis... cand s-a privit...l-a vazut pe Dumnezeu... o anomalie!(?) Nu am mai citit nimic din ce ai scris... din interventii se intelege ca nu ai mai scris nimic asemanator pana acum... oricum ar fi, fara sa fac nici o comparatie, iti spun ca mi-a palcut ce am citit si nu cred ca noi, cititorii ar trebui sa avem pretentia sa le impunem celorlalti ce anume sa scrie... Ma bucura existenta ta :)

Radmila, îți mulțumesc mult pentru textul citat, păcat că n-ai precizat cine-i autorul (eventual, denumirea lucrării). Aș vrea să-l cunosc. Probabil, doresc și alți cititori.

Andreea, îți mulțumesc, de asemenea, pentru lectură și interpretare. Eu îmi pun întrebări, la fel cum ți le pui și tu. În definitiv, căutăm același lucru. Poate pe căi diferite... Până nu rătăcești, nu ieși la calea cea dreaptă. Însăși rătăcirea poate reprezenta un sens...

\"Sursa\" e un prieten bun, dar, cu tot respectul, mai multe despre ea nu-ți pot spune din lipsă de informație. Important e că mulți caută răspunsuri la aceleași întrebări, iar alții chiar le au.

motto:
\"ar trebui sa iubim frumosul\"
(Baciu Andreea\"

andreea, ce zici e bine
dar tu nu-ti aduci prinosul:
cand el vrea iubi frumosul
tu il alungi cu asprime

Nene Genu, n-ai ce face?
Lasă-mi cititori-n pace!
Dacă vrei să fii ucis
Pune-ți mintea cu Narcis!

\"Ce poet ai devenit tu, Ion! Mai bun decat un epigramist.:)\"
Elia David

Ești zero ca epigramist
Îți spune fata, și e trist,
Dar ca poet, pot să o spun,
Tu ești de două ori mai bun

p.s. mi-a plăcut poezia. Nu sunt sigur că am înțeles-o în totalitate. Nu puteam totuși să nu te pișc pentru a nu te lăsa ademenit de cântecul sirenelor și a trece în cealaltă parte. Prietenul la nevoie se cunoaște!

O explicație pentru toți...

Epigramist într-o ureche,
Când nu mai am destul acid,
Imi iau poetul drept pereche
Și-n versul alb mă sinucid.

... Și altă explicație doar pentru Florin:


Cu rimele te-ai lămurit -
Cu cifrele de-acum jonglezi,
Vezi dublu, ți s-a năzărit...
Încearcă să mă divizezi.

Mulțam, Florine, că nu-ți lași prietenii la nevoie... Mi-ai oferit tocmai două lațuri - 00 :))

Nu prea pot să mă decid
Și-s nițel debusolat:
În epigramă n-ai acid
Însă ca poet ești ...plat

Rotarule, da\' ești perfid! -
Cu asta chiar m-ai bucurat:
Îl dau la dracu suicid
Pân\' nu te văd - SUB ROATÃ - plat.

Dacă matale n-ai glumit
Și te-oi vedea stând atârnat
A doua zi, eu îți promit,
Sub roată m-am și aruncat

Sub roată știu că-i mai ușor,
Dar cum mi-ai dat un laț în plus
Și nu vreau solitar să mor,
Te vreau alături... Capul sus!

Nu fi atât de concesiv
Si scoate capul dupã ușã...
Cã vezi? La modul subversiv
Ia pus lui Narcis o cãtușã!

Cu Narcis eu nu am nimic,
Nea Ion s-a luat de poezie,
Și-acuma, nu știu cum să-ți zic,
Cătușele ți-aș pune ție

Te uită, Anda ne-a venit
Cu-o versiune jucăușă:
Zero-ul ce mi-ai prins de gît
Nici nu e laț, ci e cătușă.

Accept chiar fãrã rezistențã
Cãtușele sã-mi pui adeseori,
Dacã va fi a ta prezențã
Continuã, nu doar la sãrbãtori!

Voi, ființe jucăușe
Cu inele și... cătușe,
Musai v-ați luat cu scrisul
Și-ați uitat de tot Narcisul!

Preferi duelul delirant
Continuu, fără sărbători?
Să știi, Anduța, că-i riscant!
(Consultă și alți autori*).

* http://www.agonia.ro/index.php/personals/83253/index.html

Dragã Ion,

Sã-ți spun cã unul dintre noi nu a înțeles întocmai e de prisos! Ultima mea intervenție (la acest text) a fost un reproș adresat lui Florin pentru absența de pe site din ultima vreme. Sunt convinsã cã el a priceput asta. Trimiterea pe care mi-o faci nu mã lãmurește ce ai vrut sã-mi comunici. Imi pare o ofensã pe care nu o merit! Nu cred cã am abuzat de spațiul textului tãu. Pânã la clarificarea acestei neînțelegeri promit sã nu te mai deranjez!

La mine inspirația amici
Nu vine ca la voi cu tona
Si dacã nu am loc aici
Pãzea! Voi reveni cu clona.

Dragă Anda, să am pardon, într-adevăr, am impresia că am fost ințeles greșit. Când am citit acel reproș (care nu-mi era adresat însă, oricum, se încadra în duelul inițiat), tocmai revenisem din pagina la care fac trimitere. Mi s-a părut că acel text ilustrează de minune proverbul \"Mai răruț - mai drăguț!\", potrivit ca replică la catrenul tău. N-am acordat atenție detaliilor - contează ideea. Ideea care consună și cu cea a poeziei: dacă doi îndrăgostiți se satură repede unul de altul și numaidecât intervine despărțirea, mai mult sau mai puțin furtunoasă, ce se întâmplă cu Narcis, blestemat să fie veșnic îndrăgostit numai de sine?
Și, în sfărșit, dragă Anda, epigramistul nu se supără niciodată. :) Asta ar însemna că și-a pierdut umorul. Și ce se face Narcis fără umorul care-i ajută să-și depășească condiția sa disperată! :)
Sper că de data asta m-ai înțeles corect. Deci te aștept ori de căte ori vei avea plăcerea să mă vizitezi.

Ideea ta îi pică bine
Narcisului din astă zonă:
Decât îndrăgostit de sine,
Mai bine să iubească-o clonă.

trei suflete pline de har
epigramisti pana la os
fac lumea ca sa rada iar
ce dar frumos, o ce frumos!

Ar fi banal de simplu dacã la textul cu pricina:

sã cred ca m-ai trimis
sã fac doar un periplu\'
numai cã omul Narcis
ademenit a fost de titlu\'

Eu nu cunosc engleză nici
Americană, nici arabă...
Din titlul despre care zici
N-am înțeles măcar o boabă.

Florine, complimentul tău
Îmi picură steluțe-n sânge,
Doar Anda-i supărată rău
Privește-o... iaca-iaca plânge.

Steluțele din sângele matale
Te puse naiba sã le-ncurci
Si dacã faci rost de parale
Mai poți scãpa de cele cruci!

\"Eu nu cunosc engleză nici
Americană, nici arabă...
Din titlul despre care zici
N-am înțeles măcar o boabă.\"
(Ion Diviza - Banal de simplu)

Eu titlul ți-aș traduce
Pentru a ta științã
Nu pot vorbi \"de dulce\"
Cu bunã cuviințã!

Mă iei deja cu medicina,
Cu limbile te-am lămurit
În sânge mi-a pătruns lumina;
Mă mir că încă n-am murit.

Eu titlul ți-aș traduce
Pentru a ta științã
Nu pot vorbi \"de dulce\"
Cu bunã cuviințã! (Anda Andrieș)


\"De dulce\" vrând să muști,
Nu te gândi la mine,
Că mai deplin îl guști
Cică, în limbi străine.

Nene Ionică
Lasă-mă-n durere,
Orice păsărică
Pe limba ei piere.

Îndrăgostit Narcis
De sine, nu de-amante,
Oricum, s-a sinucis
De dragul unei poante.

Nene Ionică
Lasă-mă-n durere,
Orice păsărică
Pe limba ei piere.
(Florin Rotaru)

Florinică vere,
Orice cântătoare
Pe limba ei piere
...Dar și pe picioare.

Tot aman, aman sa-ti spun ca te citesc cu interes si sa-ti multumesc de toate semnele trecerii prin subsolul textelor mele...Timpul...Mai vorbim...