Poezie
S o n e t 1 4 8
al reântoarcerii 2
1 min lectură·
Mediu
Când am plecat, cu inima în palmă,
Nădăjduiam să pot deschide-o poartă
Spre Lumea Legii, veșnicită soartă,
Departe de scrâșnire și de valmă.
M-am agățat de-a cerurilor toartă,
Întrezărind albastra noapte calmă,
Fără uitare, plânset sau sudalmă
Și am surpat poteci spre valea moartă.
O fericire mi-a clădit visarea.
Din ochi uimiți curg albe lacrimi vii,
Argint curat însămânțând cărarea.
Nu mi s-a dat să stau mai mult de-o zi,
Căci vine vremea să-mi gătesc plecarea
Și într-un prunc să pot sălășlui.
033.604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 4 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/82743/s-o-n-e-t-1-4-8Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Spor în realizări, dar condiția fiind o agendă groasă și sute de mii de sonete. De reîntoarcere nu vorbesc, că nu știu cum e mai bine.