Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

S o n e t 1 4 8

al reântoarcerii 2

1 min lectură·
Mediu
Când am plecat, cu inima în palmă,
Nădăjduiam să pot deschide-o poartă
Spre Lumea Legii, veșnicită soartă,
Departe de scrâșnire și de valmă.
M-am agățat de-a cerurilor toartă,
Întrezărind albastra noapte calmă,
Fără uitare, plânset sau sudalmă
Și am surpat poteci spre valea moartă.
O fericire mi-a clădit visarea.
Din ochi uimiți curg albe lacrimi vii,
Argint curat însămânțând cărarea.
Nu mi s-a dat să stau mai mult de-o zi,
Căci vine vremea să-mi gătesc plecarea
Și într-un prunc să pot sălășlui.
033.588
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 4 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/82743/s-o-n-e-t-1-4-8

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@radmila-popoviciRPRadmila Popovici✓
Neîncheiat încă ciclul vieților, cu agenda plină de puncte încă nesubliniate...
Spor în realizări, dar condiția fiind o agendă groasă și sute de mii de sonete. De reîntoarcere nu vorbesc, că nu știu cum e mai bine.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu✓
Să ne tot întâlnim sănătoși până după al zecemiilea sonet.
Pe mâine.
0
@mihai-cucereaviiMCMihai Cucereavii✓
Nu am obiecții, în afară de subtitlu:
al reîntoarcerii.
Numai bine!
0