Ce-i de făcut ?

Ce-i de făcut ? „Let sit upon the ground And tell sad stories of the death of kings” Stând strâmb și judecând drept, problema Basarabiei și teritoriilor adiacente este așa ca multe alte probleme românești, o apă de ploaie.Stând strâmb și judecând drept ifosele noastre de mare putere ruptă în fund sunt jalnice. Trebuie să fim realiști. A fi realiști nu înseamnă să visăm cai verzi pe pereți și nici că am luat locul SUA de mâine ca putere economică și politică. Ar trebui să vedem că: 1. există o mică minoritate care dorește unirea necondiționată cu România, din diverse motive altruiste (studenți, oameni de bine ,etc.) 2. există o minoritate care se consideră nesatisfăcută personal de oferta actuală a Moldovei și dorește unirea cu România din motive ținând de „lasă-mă și pe mine la putere...” această minoritate se înșală teribil- lecția istoriei, nu numai în Basarabia dar și în Ardeal arătând că, imediat după Unire toate posturile interesante au fost ocupate de către cei din Vechiul Regat.În această categorie intră toți oamenii politici gen Roșca, Ilașcu et comp. Să nu aibă nimeni curajul să spună că aceștia sunt drepți și puri uitând traseismul penibil și jenant al unor Leonida Lari ,Druc,Ilașcu, etc. Toți politrucii din Moldova, fie ei Druc, Snegur, Roșca sau alții sunt la fel.Dorința lor este exclusiv ciolanul. 3. Există marea majoritate care dorește o viață mai bună.Această majoritate îl votează en masse pe Voronin Nu este interesată cu cine s-ar uni câtă vreme poate obține această viață mai bună. Nenorocirea vine din faptul că România nu este Germania. Germania federală, preluând fostul RDG (care era incomparabil mai bine decât trista, tragică Moldovă) a sacrificat cel puțin 40% din progresul său continuu pentru a aduce RDG-ul la standarde similare. Încercare de a cărei reușită nu sunt siguri nici nemții. Pentru noi, la ora actuală ar fi un dezastru unirea cu Moldova. Aceasta ne-ar trage în jos cel puțin la nivelul lui 1820. În plus, cum s-ar putea realiza această unire ? 1. Prin voința poporului- slabe șanse atâta vreme cât burticile goale ale celor câteva milioane de moldoveni n-ar putea fi umplute de către România 2. Manu militari. Ambele războaie mondiale s-au dovedit a fi catastrofale pentru România din punct de vedere militar. Și aici intervine un element de risc maxim-Rusia și Ukraina. România nu este pregătită militar să se confrunte nici cu Rusia și nici cu Ukraina. Acest lucru se poate spune și despre Nato.Din păcate experiența generalilor pe cai albi e o experiență tristă, și nu, dle.Z, Antonescu nu a fost cel care a găsit o țară mică și a făcut-o mare ci invers. 3. Cumpărând parlamentul de la Chișinău. O idee interesantă dar nepusă deocamdată în practică. 4. Cumpărând inima moldovenilor- este singura cale urmată deocamdată. Din păcate, burta moldovenilor e mare iar inima cam mică- de aici toate reproșurile făcute României și toată cerșeala penibilă și jenantă de curent , mâncare, burse, etc. Atâta timp cât se dă ceva pe gratis cel care primește nu va aprecia niciodată. Și atunci, ce-i de făcut ? O cale normală ar fi dezvoltarea împreună a celor două țări „Frate și eu sunt rupt în fund dar și ție ți se vede rușinea mai abitir” spunea la un moment dat cineva. Dacă am ajuta moldovenii să-și depășească problemele singuri poate că am avea parte de mai multă recunoștință decât avem acum.Ar fi singura cale normală.