Poezie
marginea dincolo de care întrebările devin răspunsuri. câmpul unde ne rotim mai tot timpul
2 min lectură·
Mediu
unele cuvinte se clarificau singure înclinând tonurile
spre întrebarea al cărui sens nu avea nicio importanță
îi erau suficiente trecerile de la confirmare la schimbare
păreau altfel și a înțeles posibilitatea adâncirii lor
în jurul lui golul de lumină de întuneric era constant
direcțiile spre care tânjea ca spre un prieten vechi
l-au părăsit treptat sorbindu-i neînțelepciunile-i din urme
nu găsea răspunsuri în conturul aglomerat al prafului
oricât a mers în cercuri din ce în ce mai mari spirale gândea
ea stăruia neclintită cum ar fi fost să fie în același punct inițial?
bănuia că va pierde ceva când târziul avea să se răscoacă
i se spusese că nu va face altceva decât să se întrebe mirat
mai multe gesturi mai multe tonuri mai multe intensități
silabele tărăgănate și pronunțate altfel pregătite pentru masă
așa i se spusese aveau să-i aducă singure răspunsul
mai precis doar întreabă-te insistase cineva definit prin semn
marginea dincolo de care întrebările devin răspunsuri
și credeți că s-a adeverit această teorie absurdă a reluării?
căile mele se încrucișează cu ale celorlalți și toți tac
cuvintele lor nu vor să mă întrebe să-mi îndesească trecerea
e un perimetru suficient de întins de prăfuit de anost
și mă întreb dacă nu cumva sunt dincolo nu-mi răspund încă
033.365
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “marginea dincolo de care întrebările devin răspunsuri. câmpul unde ne rotim mai tot timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1824111/marginea-dincolo-de-care-intrebarile-devin-raspunsuri-campul-unde-ne-rotim-mai-tot-timpulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRDin cuvinte ce posedă intrinsec personalitate, prin ordonarea lor logică, a luat naștere un limbaj filozofic.
Câmpul poeziei stă la “marginea dincolo de care întrebările devin răspunsuri” și este însămânțat cu sensuri profunde, care fac trecerea “de la confirmare la schimbare”.
Mă întreb și eu dacă nu cumva ești dincolo de “perimetrul suficient de întins” al realității, în zonele esoterice ale metafizicii.
Câmpul poeziei stă la “marginea dincolo de care întrebările devin răspunsuri” și este însămânțat cu sensuri profunde, care fac trecerea “de la confirmare la schimbare”.
Mă întreb și eu dacă nu cumva ești dincolo de “perimetrul suficient de întins” al realității, în zonele esoterice ale metafizicii.
0
PPTeodor,Răzvan,
întrebarea este aceea care deschide, după mine, toate căile spre cunoaștere. Aștept de obicei să mi se răspundă, dacă nu se face acest lucru, sunt dezlegat de datoria de a aștepta răspunsul și mi-l fabric eu însumi. De multe ori ceea ce scriu îmi oferă răspunsurile pe care le aștept de la întrebările către mine însumi, la care nu am răspuns de-a lungul vieții mele.
Mulțumesc cu deosebită căldură pentru tot ce ați spus despre ce am scris aici.
Cu prietenie deosebită
PP
întrebarea este aceea care deschide, după mine, toate căile spre cunoaștere. Aștept de obicei să mi se răspundă, dacă nu se face acest lucru, sunt dezlegat de datoria de a aștepta răspunsul și mi-l fabric eu însumi. De multe ori ceea ce scriu îmi oferă răspunsurile pe care le aștept de la întrebările către mine însumi, la care nu am răspuns de-a lungul vieții mele.
Mulțumesc cu deosebită căldură pentru tot ce ați spus despre ce am scris aici.
Cu prietenie deosebită
PP
0
filonul acesta filozofic îmi place, îl văd cum se îngroașă printre cuvintele eruptive, de substanță din care rostuiești întregul zicerii
nu comentez pentru că remarc sensuri și uite mă așez confortabil între cuvinte și privesc mulțumit de ceea ce savurez
cu prietenie,
teodor dume,