Poezie
dansul nebun al bucuriei exilate. numirea tăcerii într-o vineri
4 min lectură·
Mediu
contrar părerii generale robinson l-a alungat pe vineri
îndată ce acesta a fost eliberat chiar de el din mâna canibalilor
defoe s-a complicat încercând să demonstreze moralizator
rolul europeanului civilizat chiar și pe o insulă pierdută
l-a privit cum se urcă în canoea dușmanilor săi
care acum deveniseră ei înșiși hrană pentru alții la fel de fără minte
indiferent că savanții au spus în ultima vreme că poate
și animalele au ceva rațiune acolo în carapace
el a continuat să fie bucuros și să-și îngrijească turma de capre
să mai adauge câte o frunză lată peste colibele sale
câte o liană să strângă un nod peste un stâlp
robinson ați remarcat mai înainte era bucuros
desigur cuvântul deosebit nu l-ați citit înainte de a-l spune acum
și găsea că orice intruziune în bucuria sa nu era binevenită
prea multe referiri la starea sa chiar el respingea ideea
și-și vedea de treburi oricare ar fi fost ele
daniel nu ne spune prea multe despre discuțiile interioare
ale personajului și nu insistă pe mecanismele delicate
el are de făcut o treabă și o face și eu am una la fel
și o voi face indiferent că induc sentimentul de nebunie
în acest locuitor unic al insulei în lectorul acestor cuvinte
sigur că e o eroare de natură freudiană ar spune vineri
identificându-se cu tatăl lui robinson în canoea sa ca un falus
el a mai stat un timp în apropierea malului și l-a privit
l-a auzit cum hohotea și striga se-nfiora când auzea
sunt bucuros atât de bucuros hohotele îl însoțeau
pe acel bărbat ars de soare cu barba aceea roșcată ca un zeu
se apleca atunci pe fundul bărcii sale și legânându-se
rostea scenariul care îi fusese pregătit încă de când plecase de acasă
trebuie să spun adevărul în acest moment
totul a fost o imensă mistificare toți știau despre naufragiu
și teatrul jucat nu avusese altă menire decât să intrige
era prima dată când alexander înțelesese canibalismul
ca pe o latură a naturii umane dornică de spectaculos gratuit
era o dimineață frumoasă cu un soare blând cu apa atât de albastră
ați înțeles că mistificarea continuă și că adevărul e altul
robinson a fost văzut pe la orele 10 AM cum se urcă în barca sa
cum părăsește insula proprie îndreptându-se spre alta învecinată
și era vesel și cânta și striga ca și cum ar fi plecat într-o călătorie
a acostat și s-a pierdut pentru ceva vreme în desișuri
din când în când ajungea până la canoea sa hohote prelungi
și strigăte de durere și alte hohote prelungi și vorbe de bucurie
a revenit spre orele serii mai tăcut decât niciodată
nici un cuvânt niciun strigăt chiot de alungat scatiii
nimic toată noaptea toată ziua următoare și celelalte la fel
și totuși i se părea lui vineri că râsul continuă să se audă mai intens
că bucuria se manifestă cu mai multă putere și cu accente haotice
îl vedea pe robinson cum trebăluiește liniștit cum doarme
fără vorbă fără zgomote de orice fel ar fi fost acestea înainte
când hohotele isterice au devenit evidente vineri și-a întors fața
pe cealaltă insulă unde întârziase alexander și de unde venise tăcut
nebunia se făcea simțită părul lui vineri s-a ridicat vertiginos
l-a privit pe cel tăcut venit la marginea insulei privea la fel
nebunia hohotea nebunia striga blestema se lamenta și-l chema
atunci canoea sa cuprinsă de ceva mai puternic decât vraja șamanilor
se dezlipi ușor de mal stai îl izbi glasul dur al lui alexander
rămâi aici acum nu mai este nici un fel de pericol
de acum încolo te pot numi vineri și tăcere să fie numele tău
012.993
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 608
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 58
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “dansul nebun al bucuriei exilate. numirea tăcerii într-o vineri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1824355/dansul-nebun-al-bucuriei-exilate-numirea-tacerii-intr-o-vineriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de fiecare dată când mă opresc în această pagină
încerc să pătrund până în adâncul cuvântului ca să pot înțelege sensul acestei rostiri. și nu regret pentru că rezonez și atunci simt că trăiesc în acea clipă mirifică sufletului.
plăcută și lectura de azi pentru care îți mulțumesc
ps: lasă-mi adresa ta de mail la www.teodordume@gmail.com
cu prietenie,
teodor dume,