Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

marină. cu soare propriu și un străin

dezorbirea

2 min lectură·
Mediu
bărbații își pierdeau femeile
în marea care unduia abia susținându-și vedeniile
clipe încă sau cu mulți ani atârnând de piele
săreau în părerea aceea de valuri
indiferente la privirile bărbaților împletiți pe mal
ele frânghii excitate feminine străfulgerări
pofte sticloase creșteau algele în pântecele bărbaților
marea unduia de trupuri feminine fulguiau în văzduhul apei
râurile fluviile mările pline de femei
apă/ne-apă femeie/ne-femeie
frumusețe mai multă decât putea cuprinde mintea lui
gurile mușcau sălbatece coapse unduitori sâni pântecele îngemănatelor de undă
au topit mângâierile atâtor bărbați de la începutul timpurilor în psalmi de lavă
au integrat toate șoaptele de iubire
heliu iubire
s-au topit într-un soare
un soare în acea apă în acea mare
ce se varsă în toate fluviile și în toate râurile până la izvoare
acum topitura de femei și căldură și transpirație și apă și durere
se scurge înapoi spre origini inocența
și știința absolută în cercul ce le topește
și le cuprinde
și nu-i mai doresc pe ei
care nu cunoscuseră ce puteau afla noapte de noapte
eu sunt călătorul singuratic
cel care nu dorește nimic
cel care este singur prin definiția definiției
sunt la malul acelor mări și-mi plimb singurătatea peste acele trupuri
din ce în ce mai orbitoare
dincolo de ceea ce ei numesc frumusețe
știu că doar eu înțeleg de ce femeile trebuie acceptate ca valuri
de ce trebuie părăsite în noua lor stare de fecioare regăsite
acum am revelația
acelei mări de femei îi lipsește un principiu pentru a fi împlinită
ei nu mai sunt necesari
și-am sărit eu un străin
în acel soare ce regenera totul în calea lui
sunt străinul ce se topește în soarele lor
prin singurătatea mea le răcoresc arșițele
044.039
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
281
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

Plopeanu Petrache. “marină. cu soare propriu și un străin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1774129/marina-cu-soare-propriu-si-un-strain

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
soarele-factor extern al caldurii, al topirii, pana si Icar a avut de indurat, iata aici un altfel de soare, unul personal.
cel mai mult mi-a placut strofa care incepe cu:eu sunt calatorul singuratic..., un fel de zeu impenetrabil, imponderabil, cu aripile in buzunar, nu are nevoie de ele, el este calatorul singuratic.
mcm
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru antipenultima strofă,(mai bine zic-a 7-a) pentru mesaj-exprimare și acuratețe, -o stea din sufletul meu

\"eu sunt călătorul singuratic
cel care nu dorește nimic
cel care este singur prin definiția definiției
sunt la malul acelor mări și-mi plimbam singurătatea peste acele trupuri
din ce în ce mai orbitoare
dincolo de ceea ce ei numeau frumusețe\"

felicitări-stimă și respect!
același,
teodor dume,

0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
recunosc o scriitua complicata, femeia si barbatul intr-o continua lupta, intr-o continua cautare, un poem al misterelor care se cer explictate, un poem care canta o muzica divina, un poem despre femeia-mare.
mi-a placut.
foarte amical
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Carmen,
în ceea ce privește femeile am considerat că ele reprezintă marea de frumusețe care trece prin viața noastră a bărbaților, cei mai mulți neînțelegând muzica lor sublimă și veșnic tânătă. Femeia este pentru mine un soare, iar eu am rămas întotdeauna un străin de privirile lor.
Cu prietenie multă

Teodor,
ți-a plăcut în mod deosebit acea strofă deoarece ai un suflet, poate, la fel de singuratic ca și al meu, îți place mai mult insula decât oceanul, îți place mai mlt Femeia, decât femeia!
Cu multă prietenie și înțelegere
PP

Alberto,
sunt, poate, o parte din acea mare primordială, Thetis, care a creat viața, iar pentru mine viața și frumusețea, sunt femeia! Îmi place ideea de femeie.mare pentru că mă închipui insulă înconjurat de această apă!!!
Cu prietenie deosebită
PP
0