Petru Teodor

Foarte sensibilă poezia, te prinde, te face să zâmbești și te duce pe făgașul ei până la finalul de umbră albastră a tăcerii!

Cu respect,
PT.

Frumos vă șade! Lasă-l dom\'le să plece! :)
Acum să devenim serioși!
Ultimul vers este separat de primele două - poate că nu este rău să îl separați și fizic printr-un spațiu!

Cu respect,
PT.

Mi-au plăcut ultimele două versuri, teribil!
(Re)Observ tendința ta de a concentra poezia în ultimele versuri, ceea ce este lăudabil!

Cu respect,
PT.

erată:
- sorbind-o (nu cu î, cu i);
- se simte o stângăcie în versul \"urmele hrană proaspătă\", senzație ce continuă și în următoarele două versuri;
- strofa 2 vers 3 - prea explicativ, inutil;
- poezia se concentreaza în ultima strofă; senzația mea este că tinde a deveni haiku, dar trebuie prelucrată strofa 3 în această direcție; iar de primele două strofe, să nu fie cu bănat, dar ori le faci mai sintetice, ori le elimini; haiku - dar cu 4 versuri.

Cu respect,
PT.

Poezia aceasta mi-a placut, mai ales partea aceasta (pe care eu o consider o poezie intreaga): \"miros a frezii / am o piață în piept /și în ea tomberoane / pe la 12/ cineva îți răspândește mirosul printre / arăți bine / miroși a mine și a / moarte\". Cat despre versurile in engleza eu cred ca se regasesc in urma poezie skypo-logice... Imi par asemeni unor cuvinte auziet la televizor sau aiurea, altundeva... Dau culoare prin superficialitatea contrara tonului greu anterior. Iar rasul vine ca un punct culminant - rasul de moarte suna a toamna. Le gasesc potrivite.

Cu prietenie,
PT.

P.S.: Iar despre vorba batraneasca foloseste-o la nevoie cu dumicatul, nu cu lingura...
:)

Poezia este prea plina de amanunte si nu creaza o atmosfera care sa te prinda, mai degraba creaza frustrare, decat altceva. Atmosfera asta futila nu prea sta bine alaturi de titlu - care, inteleg eu se refera la sarbatoarea trupului (samba do brasil - sau o fi do-ul de jos, mai stii, desi...), un soi de celebrare a carnii... Ori din aceasta poezie (este poezie in ciuda prescurtarilor ce nu le poti pune pe seama unei licente poetice, \'or smth\'-ul ala sta ca nuca-n perete) se simte doar tensiunea ce sta ca o grenada (as fi zis pe o sârmă subtire)... Ma rog, expresii multe, surprinzatoare, efecte de burlesc fentat de finalul cumva nesurprinzator. Asta pe scurt!

Cu respect,
PT.

P.S.: ...cat despre alte poezii - imi placura comentariile teribil si poeziile si restul. Am citit cu placere, dar a\'ci... m-am cam impotmolit!

Mie imi placu ultima strofa. Dar fara restul poeziei parca nu se cuvine... Fara sa trec peste sentimentele strecurate in aceasta poezie, adica fara sa le desconsider (din contra), mie mi se pare o poezie desavarsita ultima strofa... Neutra, misterioasa, profunda - nu tulburatoare, nu tu iubire ascunsa, nu dualitate - ci privirea unui inger... sau a lui Dumnezeu, mai stii norocul?
Apoi, sunt si alte poezii care merita reparcurse din urma (Frig, War etc.), poate si instelate, dar cine sunt eu sa-mi dau cu parerea?

Cu respect,
acelasi PT.

P.S.: imi placu si sandwich-ul cu castraveti, desi eu prefer cascaval si ardei, dar...

Oglindă pentru suflet există: ești tu în fiecare gest, faptă, gând. În acestea se vede mai bine decât în orice oglindă (exceptând ezitările, nehotărârile, amânările, căile nealese etc. - acelea nu se văd; poate-i mai bine așa, nu?). Și totuși imaginea captează atenția, iar dansul tribalic te duce dincolo de opreliști, hotare, te eliberează de sine, de acel cenzor lăuntric, redând libertatea păsării (psyche), purificând metehnele și nedeslușirile și orice alt reziduu dinlăuntru.
\"aș putea încălzi întreaga planetă
aș putea alunga toată ura
ce-i cuibărită în umanitate\"
Până aici este superb.

Apoi urmează ceva ce nu-și are locul în contextul de mai sus - \"căci doar iubirea / [...]/ spre dulcea căință.\" Antidotul cui - al frigului, al urii din lume? De ce cuplul suferință-căință? Întradevăr doar prin sacrificiu de sine ne putem apropia de divinitate, dar acest lucru nu implică numai căință, ci și dăruire. Iubirea nu a fost făcută doar pentru atâta, ci pentru mult mai mult. Altfel, oprindu-ne asupra căinței, ne-am opri în infernul suferinței și numai altceva/altcineva ne-ar mai putea scăpa de acolo. Lepădarea de sine, dar îmbrăcând haine noi, nu dezmembrând totul până nu mai rămâne nimic. În fine, partea aceasta o resimt ca pe-o explicație a primei părți, o continuare un pic prea explicită și... îngrăditoare.

Mi-a plăcut forma lui TD. Aș adăuga la urma ei încă un vers - \"dezlănțuită.\"

Cu respect,
PT.

P.S.: Poezia este frumoasa si merita un pic mai multa atentie (recte corecturi).

Pentru ca orice metamorfoza implica in primul rand o moarte.

Pentru ca orice metamorfoza implica in primul rand o moarte.

batranii care isi sufleca trupul,
iar trupul devine tot mai greu
cu fiecare zi ce isi depune strat dupa strat
lumina
pe oasele ce devin stravezii
pana cand
cu totul dispar
de te intorci mirat si ii cauti
printre pietre
printre alte fiinte
cuprinse de lut
prin vantul care susura bland,
iar ei
ei nu sunt

nu mai sunt

(aceasta este doar o dovada
a iubirii
pentru cei ce mor,
cancerul este doar o forma de a muri,
poti sa mori oricum,
in fiece zi,
conteaza cum vei trai
pana cand nu vei mai fi)

Am ascultat cu placere
si in continuare ascult.

Cu prietenie,
PT.

P.S.: Libelula este simbolul spiritului intrupat (simbol al vietii, sufletul), precum majoritatea sburatoarelor, semnificand de asemeni norocul, cautarea (instabilitatea), fragilitatea si delicatetea, dar si implinirea (libelula este semn al verii - prin zbor este asociata focului; acelasi simbol se regaseste in oul-pamant ce devine pasare-foc; este vorba de o metamorfoza catre care sufletul tinde). Transformarea ei in adult se face prin metamorfoza. De aici si semnul de trecere care este asociat libelulei, de alternanta nastere-moarte-renastere. Subsecvent si asocierea ei cu semnificatii malefice (moartea).

...de la etajul 20
nu existá lumea
existi doar tu
si Dumnezeu

iar aripi
sunt palmele Lui
cand urci

Cu prietenie,
PT.

P.S.: Sarbatori fericite vrajitoarelor, capcaunilor si tuturor celorlalti spiridusi!

Pentru ce scriem poezie? Pentru \"nemurirea artistică\"? Ce este aceea? Poezia este un supernatant, nu o cale de afirmare a valorii unui poet. Poezia există și fără poeți - într-un cer de august, o noapte de vară, dimineața unei ierni , sunetul fulgilor care sfâșie aerul, valul absorbit de un mal etc. (exemple nenumărate). Putem să le percepem sau nu, asta ține de sensibilitatea personală, deși nu este nevoie de o ființă care să le simtă și să le aprecieze. Ele - frumusețile diverse ale naturii - pot exista și fără noi. Cine crede că acestea există doar prin sau pentru simțurile noastre este un mare orgolios. Existența per ansamblu este cea care dă valoare unei ființe. Dar in \"ochii\" cui? (asta da întrebare - dacă omul ar dispărea de pe suprafața pământului - ce specii îi vor simți lipsa și cine îi va citi cu nostalgie zbaterile lui poetice - :)) - deja îmi imaginez câinii și maimuțele înscrise la coadă) Din acest punct de vedere cred că poezia este încercarea noastră, poate artificială, poate nu, de-a fi asemeni naturii - de a crea o frumusețe irepetabilă. O desprindere-evadare din artificialul și banalul vieții de zi-cu-zi. Dar, asemeni frumuseții (indiferent de forma ei) - extrem de perisabilă.

Cât despre acest text, s-au spus destule de către alții (Manolescu Gorun, Dana Banu etc.). Evident un text personal, nu eseu.

Cu respect,
PT.

PS.: Felicitări LIM!

atentie - isi prescrie-o insomnie etc... (atentie la muzicalitate).

Acelasi,
PT.

Mici observatii:
- în praf de medicamente /cu mirosul lor de var;
- o bătrână asistentă /umbră fără glăsuire /se destramă dintre fire /în privirea lor dementă;
- pe la ușile crăpate / trece un curent firav/ ce târăște mai departe/ universul lor bolnav.

Cel mai tare mi-a placut:
* Un bărbat cu barba sură /își prescrie o insomnie /în bolnavul clar de lună /ascunzându-și o fobie.

Cu zâmbet și salutări de bine-ați venit,
cu respect,
PT.

Multumesc de parere. Este o forma personala in abordarea si sar cat de departe pot. ma voi mai gandi daca o voi modifica.

Cu prietenie,
PT.

Clashing - looks good on you. Keep changing the view.

Forenz,
adica PT.

PS.: nu-mi iese din cap mustaciosul ala! :)
PPS.: bun comentariu VP.

Poeziile tale pastreaza farmecul ultimului vers. Sau daca vrei, uneori in ultimul vers se afla furtuna...

apoi...

Placut acest 4 decembrie.

Cu prietenie,
PT.

P.S.: mici obsv.: nici un pas/ inainte/ nici/ nicaieri

Intai mici corecturi:
- vers 5 - chei;
- vers 12 - in piept;

Apoi ce am simtit: aici am fost copilul ce respira din punga cu licurici.

Cu placerea lecturii,
PT.

P.S.: trec pe ascuns... agonic... ma pierd ore in sir in poezie. Aici respir.

Chiar daca tardiv.

Sper sa ai parte de toate lucrurile bune care te vor naste.
Si sa iti darui gandurile la fel ca pana acum.
Adica cu toata inima.

Sunt fericit pentru tine.

Imi place atat de mult \"aș fi vrut să pot spune /mâine e pur și simplu o altă zi\".

Cu prietenie
si drag,
PT.