Petru Teodor

Mulțumesc, LIM!
Este moartea copilăriei, într-adevăr.
O pagină personală de jurnal...
Îmi amintește de frăgezimea principiilor și de țesătura ființei.

cu prietenie și respect,
pt.

titlul este foarte bun.
și poezia mi-a plăcut.
tare.
am citit și in urmă.
și mi-a placut si în urma.
recunosc, inițial doar pe urma recomandatelor am umblat, dar apoi...
(oricum in urma trebuie să mai umblu)
o întrebare: sunteți prieten și cu Vlad DrăGoi?

cu respect,
pt.

* sunt curios și eu de-o părere a editorilor, recunosc!; mi s-a părut ciudat că nimeni nu discuta pe text, ci doar emitea calificative - prost, mediocru etc. - fără să extragă ideea, esența poeziei; ca și cum nimeni n-ar fi văzut-o;
* nu steluțele pe acest site sunt un criteriu al valorii; sunt doar o sită; iar dacă după măsura ei credeți că vine valoarea... (TD - sunteți un om prea bun sa va amărâți din atâta lucru);
* am mai subliniat mai demult - simplu nu înseamnă prost.

cu respect,
pt.

același drum și eu, de 8 ani.
dar invers.
și nu zbor.
ma târâiam prin tramvaie, trolee și alte cele.
ca prin niște bordeie înghesuite și oarbe.
și alături de mine și alții.
ca și cum totul ar fi o tăcere.

la cald, zici?

un zbor obișnuit al îngerului.
(într-adevăr fără ultimul vers.)

cu respect,
pt.

\"[...] tu, lup ce urli din cer.

păcatele trec nori negri peste umbre de sfinți
le-ar fi ușor să clipească pentru a rupe vraja
dar ei nu
(privesc cum te chinui
de mii de vieți).\"

cam ăsta este mesajul, nu?
până la paranteză eu văd mesajul.
dar între paranteze încep să nu mai văd.

cu respect,
pt.

\"2.3. Textele care nu respectă regula de mai sus și textele care nu sunt introduse folosind ortografia și punctuația corectă vor fi refuzate spre revizuire din partea autorului.\"

aici, nu?
dar totuși au mai fost texte recomandate cu greșeli asemeni celor de mai sus și nimeni nu a aruncat cu pietre. aici se aruncă!

același,
pt.

Liteni, oraș in județul Suceava.
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1836514/Puțin_din_toate)
totuși ce-ați vrut sa spuneți - orașul copilăriei... sau altceva?
ceva legat de adresa citata, presupun, nu?

cu respect,
pt.

de ce nu înainte, LIM, de ce nu?
ce-i trebuie unui text pentru a fi bun?
ce-i trebuie unui om?

alt dece!

pt.

hai să trecem cu degetele prin această poezie...
cu acele degete-muguri.
aș fi fost primul care lăsa un comentariu la aceasta poezie, de nu apărea recomandarea ei.
este o poezie de dragoste ce-mi place teribil.
de ce de dragoste?
hai să vedem:
\"în oglinda asta te-am văzut pe tine / [...]te-am văzut în comă / și trăgeam de tine să te țin în picioare mă / să pui dreptu\' înaintea stângului mă / și era frumos /[...] mă / și parfum // un parfum iute scris subțire cu déjà vu nevroze
/ și tot restul\"

oare nu asta este o declarație de iubire către viață, cu toate beteșugurile ei?
nu este viața oare aici: \"în oglinda asta sunt păsări uscate și urme de apă și urmele nu duc nicăieri [...]\"?

\"te-ai răsti dar n-ai cui / ai rupe ai sparge și n-ai ce alice ai șmotrui furios da\' n-are sens / ai trânti ușa da\' ai scos-o demult din balamale pentru cât mai mult aer / te proptești de chiuvetă mușchii zvâcnesc și-n oglindă e cineva\" - cine-i acest cineva, tu, profunzimea ta, ce-i cu aceasta strălucire măruntă (\"wrinkle wrinkle little star\"); acea senzație \"că îți scapă ceva\", el este (sau ea, cum vrei; el privit de dincolo), dar amestecat, aproape pierdut printre nimicuri, tocuri și alte cele.

\"aș vrea să fi simțit și tu asta\"
am simțit, alice (cea din poezie), am simțit; și mi-a plăcut teribil; și-o văd ca pe-o poezie de dragoste; un soi de strigăt de-a indepărta toate cele aruncate la fiece colț de stradă, de pe cel murdar, oropsit, uitat.

cu respect,
pt.

chiar, de ce?
alice, așa de bine o zici în comentariul tău, dar atât de puține înțelegi...
\"valoarea-nonvaloarea unui text nu cred că stă în comentarii sau în numărul lor stă în el în sinea lucrului bine sau prost făcut\"

aici este răspunsul tău.
cât despre text, vă rog, nu comentați măcar, de nu vedeți nimica!
că vă faceți de rușine și este păcat!

corecturi - vezi mai sus; toți avem corecturi; dar facem diferența?
de exemplu aici - despre ce vorbește această poezie?
nimeni nu se îngramădește să spună!
toată lumea aruncă.
prea simplu ziceți?
foarte bine, ia să vedem:
- copilul - inocență, lăstar, etc; copilul cu obrajii roșii este copilul plin de lumină, de bucuria vieții;
- o minge scumpă de piele - ce-i această minge care strică mai apoi castelul de nisip al celui fără de tată?; să fie ființa...; hm, cam exagerat un pic, dar mențin ideea;
- o ia și se-apropie de cel fără mamă; orfan de mamă este spiritul neîntrupat, parcă așa liniile simbolice trase, nu?; și-atunci copilul cu obraji roșii este viața dintr-o anume perspectivă (cel plin de suflare, psyche), care absoarbe spiritul către jocul ei;
- bine, hai să zicem că și aceasta idee este prea simplă; sau prea căutată; pornim mai departe;
- copilul fără tată - evident simbolul, nu știu de ce trebuie să-l mai subliniez; așa încât n-o voi face; totuși contrastul de atitudine in fața ghidușiilor copilului cu obrajii roșii și faptul că cel fără mamă îi calcă peste casa construită \"din pietre, țărâna și bețișoare\", umplându-l de sânge, spintecându-l, ne duce cu gândul la un sacrificiu; pasărea (copilul cu obrajii roșii) nu știe cum să reacționeze in fața acestui sacrificiu necăutat - și-atunci își scutură mingea de pământ și pornește mai departe; spiritul face ludic ceea ce trebuie - gonește pe curioși de la această taină a sacrificiului;
- alături de această scenă, pe o bancă, proiecția interioară a celui cu obrajii roșii, cel ascuns, timid și retras, \"cu gâtul prea subțire\" și \"cămașa prea mare\", \"cămașă de vecin de la cealaltă scară,\", mirosind \"a pernă rece, / a vis nevisat, / a pâine “cu ce-a dat Dumnezeu” de dimineață\", copilul, reîntors în simbol, pășește pe căile aspre (alături, destul de departe, altă scară, adus de-o bătrână); acesta este pasărea desprinsă de obrajii roșii, care pornește pe căile ascunse-ale morții;
- tot prea simplu pentru voi? îmi pare rău...

cu respect,
pt.

acrostihul (akros - „extremitate“, și stihos, „vers“) este o formă de poezie „cu țintă / destinație ascunsă, mascată“, ale cărei versuri au „în cap“ (dar și pe altă coloană, pentru posesorii de „cheie“) literele dintr-un nume de persoană („adorată“ / „ironizată“) scris (citit) „pe verticală“ („de sus în jos, ca la japonezi“), ori dintr-o propoziție-replică, sau dintr-o lozincă.

sursă: Wikipedia.

totuși starea poeziei este doar o părere critică asupra poeziei - cu pretenția de a acoperi atâta poezie - nu cred că cineva va reuși vreodată să acopere toată poezia de azi; și-apoi nu cred că ar fi necesară această acoperire; ce-mi doresc este acea trezire, acel stimul electric din partea II (Nicolae Neagu); poate dezvelirea valorilor mai puțin cunoscute va fi un merit viitor al \"Stării poeziei\"; subcritica din comentarii atrage atenția asupra acestui lucru (asupra neputinței de cuprindere), nu?

cu respect,
pt.

să fie portocaliu atunci;
dar nu lumina, ci albul;
albul acela din paginile ce nu ai apucat
când tragi oblonul se trag toate cerurile,
iar tu
vrei portocaliu,
nu?

cu zâmbet
și căldură cât încape în cuvintele mele putine,
pt.

(de moartea luminii vorbeam că nu)

...fragmente dintr-un comm. mai vechi; trăirea - aceeași!

trimiteri:
- http://www.poezie.ro/index.php/prose/1826860/Extemporal_-_Despre_moarte,_iubire_și_neputință.

este ridicol cât de mult ne clădim prin cuvinte și cât de grăbiți suntem să le aruncăm inapoi.

De exemplu: (am mai spus) acesta de mai sus este un mesaj poetic; într-adevăr de rubrică personale, pentru că vine din suflet si conține lumină; este un mesaj de încurajare.

chiar nu ințeleg cum de dvs., A.Moga, care băteți atât de ușor cărările sufletului cu poze și sentimente amestecate (amestecându-le chiar voluntar), nu puteți vedea dincolo de o imagine simplă!?

să disecăm un pic, cu voia dumneavoastră:
- tălpi reci (distanța, separarea printr-un plan) pe trotuare desculțe (cărări ale sufletului);
- în fața ferestrei / ea inchide umbrela verde și pleacă. (ea, viața, iubirea noastră cea mai profundă, în fața ferestrei închide ceea ce o acoperă și pleacă; un fel de asimilare; deși poate fi privită șî ca un indemn contrar - un refuz, un îndemn către viață și nu către formele moarte, exhibate in versuri, către trăiri ce și-au părăsit scoarța; pentru că mai departe);
- \"din nou ultimul anotimp, / liniștea lucrurilor în făgașele lor.\" - o ordine finală inevitabilă, păstrând ambele priviri de asimilare-respingere intacte;
- iar strofa 2 continuă primul vers - am fost prins de ea; iar ea m-a cuprins;
- apoi mesajul poeziei, profunzimea ei: \"dacă te sperie oamenii, / gândește-te că la marginea lumii / nu-s decât brazi și un drum de piatră.\" (acelașî final al strofei 1, dar adus către sufletul vrăjit de poezie);
- este un mesaj către toți, nu catre unul anume, spus simplu, nu lighean, nu amestec.

cu respect,
pt.

mai bine nu!
atât de goală cochilia asta, încât nu cred c-ai vrea să murdărești pe altcineva, nu, cu... uciderea ta?
curg pereții. Lasă-i să curgă! te vor spăla.

cu respect,
pt.

cu speranțele închise-n retină
lumea rămâne goală
ca

libertatea nebunului

___
* in poezia aceasta se simte deziluzia; piciorul ce sâcâie tăcerile este pasul făcut (metonimie) ireversibil, o alegere fară scăpare; ca gura unei femei desfrânate înghite ideile; somnul, din contra, este perceput ca o răpire, evadare; în acest loc interior in care se poarta lupta, armonia (cineva [...] mângâie) dezlipește speranța de pe interiorul sensibil, astfel incât lumea (proiecție exterioară) rămâne goală ca libertatea nebunului; culmea, in ultimul vers se resimte fuga din somnul-evadare; cel puțin așa simt.

cu respect și prietenie,
pt.

* G. Pasa - instant poetry, la adresa http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1773745/instant_poetry

(am crezut la un moment dat că-i vorba de Starea poeziei, de Tudor Cristea [Dorel Cristea], adresa http://agonia.ro/index.php/essay/1833943/Starea_poeziei_(I))

* e o încercare... Dar această distincție spirit-suflet va veni tot din jurnal, amestecat. Obscură, personală, fără pretenții de filozofie. Piatră pe ape, desigur...

Va mulțumesc de semn, aceasta replică a fost un răspuns... care căuta, recunosc, ecou. Dar nu orice ecoul, ci cel al dialogului. Pentru cá orice pătrundere (sub formă de scriere, pictură, imagine, sunet, înscenare, rugăciune etc.) către celălalt este un dialog.

cu respect,
pt.

Un soi de post-scriptum: cât despre alții... Anumiți oameni mă bucură când îi văd, alții sunt o surpriză... Adevărul e că nu scriu bine și o știu... Foarte puține lucruri îmi mai plac după ce le scriu, pentru că nu sună niciodată la fel... Dar încerc! Obositor...

luna de gheață –
tot mai aproape de sat
o haită de lupi

pițigoi flămând -
copacul înzâpezit
pe crengi niciun fruct

deodată mirat !
din stol de rândunele
aripi de înger