Petru Teodor

bune sugestii stop
corectat ici colo stop
mulțumesc frumos de popas stop stop
semnat
cu respect virgulă
pt stop

îl juliși de-l prăpădiși!
bre, bre, bună treabă.

acum, nu stiu, merge și de deochi?
una peste alta, imi plăcu\'!

succese depline printre vrăjitoare (e de bine)!

cu respect,
pt.

balerino
războinicii sunt
pe urmele tale acum
purtându-și umbrele
dezgolește-te
privește stânca
atinge-i porii
cu tălpile tale desculțe
tăcerea lor
îți așteaptă geamătul
rezeamă-te de ea
numaidecât vor necheza caii
cu nările îndreptate spre cer...

da, cu mici corecturi, o idee bună... adulmecare, presimțire...
mi-a plăcut să-i schimb sensul pentru a crește tensiunea in tăcerea lor, pentru a da sentimentul de luptă interioară (impotriva [?] dorinței) proiectată înafară.
scuzați-mi jocul...

felicitări,
întotdeauna ați fost un om al nuanțelor.

cu respect,
pt.

urme de flăcări
copite de cai, apus
cu norii sfărmați

tristă poezie...
mi-am permis sa deviez de la ea...
o altă tristete...

cu respect,
pt.

comentariul meu la poezia de mai sus este unul critic, domnule Sămărghițan, dar o critică nuanțată; am vrut sa fie percepută ca un îndemn; de când am scris-o textul a fost cizelat; mai este de lucru, desigur; exista un exces obositor în acest text; mai trebuie privită și sculptată forma finala, dar aceasta conform doar dorinței auctoriale; ce are bun aceasta poezie este o idee, pe care reușește s-o mlădieze, însăilând-o in conștiența cititorului (ideea de îndoială, de nesiguranță, de refuz); personal eu cred că întrebarea finală nu-si are rostul (este redundantă).

cu respect,
pt.

p.s.: offtopic sau nu, în principiu asta am avut de spus.

prietenia crește oriunde, este o formă de iubire, un pârâu ce curge pe un anume făgaș; nu este iubirea de-aproape in intregime, ci doar o forma a ei; dar prietenii adevărași nu sunt cei cu care stai o luna-doua, un an-doi, sau cei pe care-i prețuiești pe moment, ci aceia pe care îi regăsești la capul patului când te trezești din comă sau când treci pragul; restul sunt amici, camarazi etc.; poti să-și creezi astfel de prieteni aici - desigur, este optiunea ta, în modul în care te implici; dar prietenii ți-i poși face si stând pe o bancă în parc, pe un colț de stâncă etc.
să mă fac că nu ințeleg mesajul textului ar fi o prostie; dar mesajul meu este altul, mult mai acid (răspuns în răspuns) - desprindeți-vă de taste și mergeți să vă cunoașteți aproapele, cei care nu vă ascundeți (ca mine!); prietenia nu este o replică, nici o poezie, nici nimic din fandoselile ăstea, ci o strângere de mână, o privire in ochi, o îmbrățișare etc.; prietenia nu-i o capodoperă, ci ceva mai mult, cu mult mai mult.

cu respect,
pt.

mulțumesc de intențiile bune.
asta ințeleg din explicațiile de mai sus.
vă dați seama, sper, că eu am înțeles poezia asta altfel, de aceea am și scris-o astfel.
desigur, dumneavoastră aveți libertatea de a citi cum doriți și, de asemeni, de a o corecta în accepțiunea dvs.
mie îmi pare a fi în regulă deocamdată.
poate mai târziu n-o să-mi mai pară defel și am s-o șterg.
lăsând doar acel nimic.

acum, ca să mai destindem atmosfera, să re-citim împreună sfatul ce mi l-ati dat, reintpretat: << tot ce ai scris se rezumă în final la cuvântul \"NIMIC\" deci toate cuvintele sunt exprimate printr-unul și unul prin toate; și dacă scoți acele cuvinte sună mai bine, este mai aerisit >> (adică tot ce-am scris se rezumă la nimic, acesta fiind cuvântul sintetic ce îmi caracterizează scrierile; în acest sens dacă voi șterge totul, voi exprima mai sintetic acest cuvânt, iar pagina mea va fi mai aerisită; adevărat, acum sunt cam încurcat - nu m-am gândit la soluția asta, destul de simpla de altfel; ori poate cuvântul nimic caracterizeaza doar aceasta poezie, așa încât ar trebui să șterg doar aici cuvintele celea în exces, lăsând poezia cam așa - \"deși... nu, nu, nimic!\"; da, sintetic, clar, la obiect!)

mulțumesc încă o dată pentru intențiile bune
și pentru popasul asupra acestui text,
cu respect,
pt.

mulțumesc frumos!
și incă o dată iertare - nu am înțeles!

că o să remarcați tehnica...
iluzii de om bolnav...
sau poate s-a mai realizat aceasta modalitate de in-versus...
sau poate nu, nu știu, recunosc...
poezia nu-i scrisă la rece...
și-apoi în coșmarul meu (?) - coșmarul tuturor...

mulțumesc de trecere,
pt.

p.s.: sunt foarte obosit; îmi cer scuze!

mă gândeam la iubitul tău de-\'nchiriat cu șase aripi între vertebre... atunci acesta ar fi aproape cu capul în nori, nu? ziceam și eu...
o alta succinta corectură: \"prin care să se vădă copilăria (etc.)\"
mi-a plăcut ceva ce se regasește mereu in poezia ta, ceva ce surprinde...
un amestec de cotidian cu abstract ce te fură, te vrăjește, de te trezești brusc (la trei dimineața!) în căutarea a... ceva mai mult. (în acest sens aș suprima versurile \"și absolutul să fie poza mea / în accepțiunea lui idioată\"; spui prea pe șleau ce și cum!)

\"nu cer prea mult decât să înnopteze-n mine
pe timp de eclipsă
și în genere nepăsător
la tunelurile de sticlă
să mă sune la trei dimineața
!sunt în căutarea absolutului!\"

frumos!

cu respect,
același
pt.

p.s.: îmi plăcu\' și acel 5.35, cu pântecul lui sinucigaș cu tot!

uneori ai zice
parcá nu ai zice
dar dacă scot pruncul
și soarele
ce rămâne
cu adevărat nimic

no\', mulțam fain, pricepui -
\"nimic este cu cuvânt care spune: nimic, în anumite contexte, mult în\" altele

asmeni,
numai bine
pt.

p.s.: și multumesc de semn, deși nu prea știu cum să-l iau...

foarte bun articolul, merită citit.
din multe puncte de vedere atrage atenția:
- în primul rând este o privire înafara orgoliosului și necumpătatului București;
- apoi este o critică foarte bună, adresată nu oamenilor politici, ci unor conștiințe politice, presupuse active, cu extinderea de la Târgu Jiu la intreaga țară;
- mai regăsesc aici aerul cald al unei discutii pritenești; sfaturi la tot pasul, cu autoironia absolut necesară pentru a da măsura adecvată propriei judecăți; și îndemnul din final este rar, prețios;
- și, evident, toată lumea uită de Brâncuși... (inclusiv eu, recunosc, când mă gândesc la Gorj, numai acest amănunt nu-mi stă mintea, ci doar la decăderea și aerul mulcom al unei după-amiezi toride, cu mesele de șah și fântânile lor - adevărate ciuperci electorale; aerul acesta este o adevărata molimă; oriunde aș poposi îl regăsesc, ca un miros subtil de descompunere; trist, părăsirea unei țări, abandonul ei, ca un refuz al sângelui methemoglobinizat).

cu respect,
pt.

sehr gut... are dreptate, domnișoară, nici eu nu mă așteptam la acea nonșalanță...

versuri ce le regăsesc puternice, vii -
\"vreau o toamnă din aia să-mi fie frică de ea
ca de moarte\"

apoi
\"tu urci everestul pe gambele mele
în veșminte cu spasme\"

pe acestea se poate croii multe altele...

cu respect,
pt.

este o întrebare...
la fiecare pas am presimțit-o dar totuși...
am citit acest text fără ea
fără întrebarea aceea ce ne bântuie amintirile
ce ne arde la fiecare respirație buzele
dar nu
dacă se poate
nu voi alege să nu
ci ceva mai departe
mai mult
un pas cât să răstoarne pământul

într-o zi... domnule B.!,...

cu respect,
pt.

doamnei Lucia Firefly Popescu:
și eu aș lăsa mai puțin.
dar apoi, dacă las prea puțin, hmmm?
grea dilemă!... (:))

dacă tot am pornit cu o deviere drept răspuns, hai să mai deviem un pic:
* îmi plăcură cireșele; o mică ajustare, poate inoportună: \"în urma lui o umbră / trupurile noastre\";
* și belong îmi mai plăcu\';
* iar din ultima poezie afișată mi-a plăcut tonul, mai ales în prima parte și strofa finală; m-a uns pe suflet;
* am mai răsfoit căteva poezii să văd cu cine am de-a face; in concluzie - o persoana luminoasă, ca și domnul LIM; iar eu tot noapte, cu făclia în pântec.

revenind:
* am încercat și cu și fără (vezi “ferestre-\'ntre”; \"ferestre între\"); totusi cu (\"ferestre-\'ntre\") muzicalitatea este mai bună (deși inițial asonanța poate fi supărătoare); așa am simțit, după îndelungi indoieli, că-i mai bine; deși poate peste o vreme mi se va părea altfel, recunosc;
* apoi, aici,sfatul tău a fost ca un pahar cu apă într-o zi toridă de vară; am mai tăiat; și am să mai văd de mai tai; într-adevăr ultima strofa mi-a plăcut si mie mai mult.

cu respect,
pt.

doamnei Lumiere:
* este un înger ce se luptă cu altul; acest \"altul\" este o dublă trimitere - este vorba de lupta cu celălalt (din relația eu-tu a lui Bruber), dar și...; am pornit totul de la o idee pe care am trăit-o recent; să vedem dacă cineva o va sesiza, dacă am prins-o suficient de bine, ori de mi-a scăpat vicleana.
adevărat, tehnica am lăsat-o deoparte.

doamnei Carmen-Manuela Macelaru:
* ce mă amuza cel mai tare este că aveți dreptate; voi avea in consecință grija de tuburile celea de oxigen, unde pustia le-am pus...

cu zâmbet,
pt.

acum înțeleg.
optimismul tău vine dinspre copii.
sper să fiu și eu un tata bun ca și tine.
scrii frumos când te relaxezi, reușești imagini de excepție (vezi acvariul rotitor).
critica ce vreau să ți-o aduc ține și de mine (adică nați-o frântă că ți-am dres-o) - când te relaxezi scrii bine, chiar foarte bine - și aici, chiar dacă pare doar un joc de copii, se regăsesc simboluri profunde (mama prakriti etc.); altfel te încordezi prea tare (vrei să spui prea multe); dar, vezi păcatul, și eu trebuie să mă dezvăț de acestea.

cu zâmbet,
pt.

foarte frumos - aceasta e bine!!!
așa trebuie sa colaboreze oamenii, doar astfel ne ridicăm.
felicitări tuturor!
mersei ceva, nu glumă!...
dar alături de voi!

cu zâmbet,
pt.

p.s. tehnic: am salvat pagina, astfel încât poate fi refăcută cu poze cu tot; dacă nu reușiți sa o refaceți, pot să o expediez pe mail; deși mă indoiesc de faptul că nu poate fi refăcuta din arhiva seit-ului.

îmi plac poeziile-ascunse...
tot aici o să las semn către ultima poezie - cam sumbră și amară acea îndoială; am resimțit-o și eu deseori.
dar totui mi s-a părut o tușă prea intensă.
ca o tăietură.

același,
pt.

da, adevărat doamnă Lumiere (scuze că vă zic astfel, sper să nu deranjez), ambele variante se apropie de haiku, dar nici una nu respectă întru totul regulile; la varianta propusă în subsol îi lipsește respirația (cezura, cum bine remarca în alt loc doamna Maria Tirenescu), pe când la poezia de mai sus deși elementul pod trimite cumva la elementul apă, concentrarea se face nu asupra curgerii, ci a nemișcării și a nopții.
poate am sa mai lucrez ideea, să vedem ce mai iese.

da, domnul meu (LIM); am spus eu ca sunteți un optimist incurabil; așa este - neliniștea asemeni unei așteptări încordate, asta am incercat; nu știu cât am și reușit să prind din idee; varianta este un pic mai tensionata; de aceea am propus-o în subsol.

cu mulțumiri de popas,
pt.