Poezie
in-versus
[ciclu imperfect]
2 min lectură·
Mediu
epave, pe ape nuferii își desfăceau pulpele foarte aproape
de big-bang-ul ce i-a născut as it is described
rărind și mai mult apele, lăsând nedesfăcut nici-un nufăr
și deși nu înțelegeam pe de-a'ntregul q.e.d. și
uneori mă speria îngrozitor nu
lipseam cerul de privirea mea de copil
tupilându-mă dară sub hainele mele de lut, liliput
atunci am văzut printre nori nunta
iar cum îmi zâmbeau îngerii ceia din rai
am înflorit și eu ca un nufăr din mama
un soi de fragedă-oglindire a celui ce nu
are nici început, nici sfârșit și inima mea era
caldă la-'nceput, dar apoi, în oglindirea-i de lac
au apărut bolile care, după cum spunea Tucidides, decimau
însăși memoria lăsând carcase goale de oameni și îngerii ca pe niște trunchiuri uscate în
urma lor pământul crăpa și mă lăsa să pătrund în adânc tainele cele mai spurcate mama
mă mângâia blând, dar nici ea nu știa vreo cale sa scape, de-i ziceam mamă
hai cu mine, dar ea zâmbea mai departe și mă ținea strâns, șșș, pui!, ah
mi-e sete,-i șopteam, iar ea scotea sânul tot mai gol, îi sorbeau rădăcinile pântecul, ce sete mi-e
mamă, taci pruncul meu, taci, și-mi trăgea peste ochi o năframă
de vedeam q.e.d.
epave, pe ape nuferii cum își desfăceau pulpele foarte aproape
de big-bang-ul ce i-a născut as it is described
rărind și mai mult apele, lăsând nedesfăcut nici-un nufăr
noaptea asta fără-'nceput, fără sfârșit trasă prin pleoape ca o pânză molton
peste oasele goale, tot mai goale, ușoare purtate pe
apele cerului răsturnate, Doamne, scânceam, Doamne, mi-i sete, dă-mi sânul tău mai aproape,
apoi
tăcerea lovea în epave...
044.571
0
supraviețuirii coșmarului,cu stimă,L