Petre Rau

\"Poezia este universul poetilor, deci este totul,...\". Atentie! \"este totul\" e prea exagerat. Poate ai vrut sa spui ca este totul pentru poeti, sau alte categorii de oameni. In rest, o \"rasuflare\" absolut frumoasa, care mi-a facut placere sa o aflu si de la tine.

Un text placut, cu muzicalitate aproape peste tot. Da-i inainte, ca e bine.

Grea povara singuratatii. \"Oare chiar asa o fi?\" Cum e sa fiti singuri in doi?

Nu-i adevarat! Vad doar lumea un pic pe dos. E ca si cum as privi-o dintr-o oglinda imposibila, care inverseaza susul cu josul, nu si stânga cu dreapta. (Orianei, din nou)

Perfect adevarat. Acum ai înteles si fuga mea, uneori. (Tot un raspuns Orianei)

Uneori mai fug de stihii. Cred ca fiecare facem asta, uneori. Cât despre viteza, am descoperit că gândul meu fuge mai tare decât lumina lui Einstein.
(raspuns la nedumerirea Orianei)

Ce faci? Te-a parasit iubirea atit de frumos acceptata in celelalte versuri?
Nu se poate sa mai adormi dupa ce mori, e imposibil. Si nici sa te urasti nu e o atitudine corecta. Viata merge inainte, ai grija de tine.

Intr-un vers te adresezi la persoana a doua, in celalalt la persoana a treia. Probabil ca \"el\" e El iar \"tu\" e Dumnezeu. Interesant, dar numai El te va salva.

E prea mare acest dor al tau. Vezi sa nu cumva sa-ti provoace unele imprudente.

Domnilor, iubirea nu e chiar asa, profund umana, si pentru asta va spun ca
nici o piatra nu are viata lunga daca sta linga o piatra cu care nu se potriveste. Sentimentul iubirii, despre care ne place sa credem ca apartine doar omului, se manifesta la om ca o necesitate de a alunga singuratatea, teama de a fi singur si fara aparare in fata unei lumi pe care nu o intelegi usor si care poate parea ostila. Chiar si teama ca ceea ce am vrea sa lasam lumii nu este primit. In doi toate aceste sentimente se schimba, de aceea apar aripi noi, idealuri marete, puterea de a infrunta obstacole etc etc etc. Desigur, mai exista si multe alte lucruri de spus, dar eu pe acestea le cred principalele
\"vinovate\" de iubire. Celelalte devin doar consecinte.
Despre poezia lui Arlette, frumoasa dar
\"neprofunda\".

E bine ca ai un stomacel care digera si poezia mea. La multi ani, galateanco!

Frumos si miscator.

E bine când ai de-a face cu un sens giratoriu, dar vezi, si in cerc te poti învârti în doua directii opuse, iar fortele de desprindere trebuie sa fie suficiente.
Indiferenta mea sau a altuia de care depind in acest caz nu poate fi totala.
Oricum, îmi place \"filozofia\" primei parti, care este si corecta, si frumoasa si \"curajoasa\" (adica intr-o singura fraza).

Frigurile tale sunt foarte placute. M-au încalzit aceste friguri, cu siguranta. In aceasta situatie, poate nici nu mai e nevoie de primavara. E destul de placut si in umbra rece a iernii.
La multi ani!

Mari acumulari de cuvinte potrivite pentru un vers adevarat. \"Palme cuminti\" e excelent, dar \"fierbinti\" e mai banal. Poate flamânde ca himerele tale ar fi fost ceea ce mi-ar fi placut. Un final incandescent, care invita la nostalgia care nu trece niciodata dincolo de noi si de timpurile noastre cel mult prezente.

Nu stiu cum dispare. Am corectat doua cuvinte în doua poeme prin functia de Modificare si au disparut comentariile aferente. Voi vorbi cu moderatorul pe aceasta tema. Dar, poate fi si o posibilitate de a sterge comentariile nefavorabile.

Desi nu avem aceeasi parere despre cuvânt, poemul mi-a placut, mai ales primele versuri care pot forma doar ele un poem. Apropo, de ce scrii poeme asa de lungi?
(evident, nu despre acesta este vorba).

Nu m-am putut abtine sa nu exalt la acest poem. Este deosebit si te felicit pentru el.

Da, o poezie lucida, cu sintagme bine alese. Mie îmi place.
Ca raspuns la unele întrebari ale tale:
1. \"Ex nihilo nihil\" = \"Din nimic, nimic\".
2. \"apolina\" este inventia mea, dar desigur
se trage din unicul adjectiv \"apolinic\".
3. Gândim la fel, dar nu facem o poezie asemanatoare.
4. Sunt adeptul rimei clasice si ma rup foarte greu de ea. Dupa mine, 80% din lirism se afla în poezia cu rima.
Toate bune!