Poezie
frigul din noi
SM
1 min lectură·
Mediu
Mi-e frig, atât de frig încât
concetrice ninsori de aripi degerate
mă înfășoară-n straturi de omăt
precum ghețarii erelor primare
sub acoperișul lumii poleit
de norii reci cu dinți de sare.
Mi-e frig și nu ești lângă mine;
în aer mișună furnici de ger,
tâșnesc din frunze gri căzute-n cer
și se topesc la poale de genune,
două tăcute ploi de meteori
în emisfere depărtate și străine.
Va fi din nou primăvară - îmi spui.
Un anotimp de zboruri dezmorțite
peste deșerturi calde dar pustii,
ca o proiecție de umbre reci,
între nisipuri mișcătoare, întregite.
Da, cum îți dorești, așa va fi!
15 decembrie 2001
Din volumul \"Sacrificiul mirării\", apărut 8 martie 2002 la editura Pro Transilvania
055.525
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “frigul din noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/10427/frigul-din-noiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DC
DCDumitru Cantea✓
curge foarte ușor poezia ta, și e plăcută. iarna n-ar trebui să ne inghețe...
0
APcitind versurile am in fata ochilor o lume inghetata... poate si pentru ca afara ninge acum... poate si pentru ca singuratatea fulgilor de nea este dezolanta... dualitatea din noi tipa... eul si lumea din jur... sau tu si el... doua lumi ce-mi creeaza imprezia unor sfere abia tangente, care se indeparteaza incet... ninsorea lumii si frigul din interior... imensul cer stralucitor si imensul suflet gol... doua sulfete... desert pustiu... nu stiu de ce, dar am cautat un cuvant care sa-mi dea ideea de speranta... nu l-am gasit... iar ultimele doua versuri din strofa a doua spun totul... ma intreb, retoric poate... nu se poate sa ninga cald?... de ce gasim asa de usor pustiul si drumul spre iesire il ratacim de atataea ori?...
0
LSAi înțeles neașteptat de bine........
Răspund la ultima ta întrebare: pustiul ni-l dăruim cu generozitate, aș spune cu vocație chiar... și n-am să știu probabil niciodată de ce din tot ce s-ar putea ne rămâne doar o singură cale de ieșire, un fel de amânare permanentă, o ștergere perpetuă de cuvinte albe pe o tablă neagră, o răzgândire întinsă peste milenii.
Răspund la ultima ta întrebare: pustiul ni-l dăruim cu generozitate, aș spune cu vocație chiar... și n-am să știu probabil niciodată de ce din tot ce s-ar putea ne rămâne doar o singură cale de ieșire, un fel de amânare permanentă, o ștergere perpetuă de cuvinte albe pe o tablă neagră, o răzgândire întinsă peste milenii.
0
PICred ca imi aduce aminte de un text de Gheorghe Pitut, pe care l-am citit intr-o carte de-a lui Fanus Neagu :
Puterea este fruct divin
Cine apuca sa o guste
E-aemeni celor ce bea vin
In cer la cramele auguste.
Iar tot mai bine om umil
Sa sapi ori sa topesti metal
Sa cresti pe rand cate-un copil
Curat sub cerul social.
Probabil unde mi se tot invartea prin minte textul asta, pentru ca eu am obiceiul sa rumeg in general poeziile care-mi plac. Cam asta, in rest vreau sa protestez impotriva cavitatilor si cutiilor toracice ca le vad dracului peste tot.
Puterea este fruct divin
Cine apuca sa o guste
E-aemeni celor ce bea vin
In cer la cramele auguste.
Iar tot mai bine om umil
Sa sapi ori sa topesti metal
Sa cresti pe rand cate-un copil
Curat sub cerul social.
Probabil unde mi se tot invartea prin minte textul asta, pentru ca eu am obiceiul sa rumeg in general poeziile care-mi plac. Cam asta, in rest vreau sa protestez impotriva cavitatilor si cutiilor toracice ca le vad dracului peste tot.
0