vino cu mine

credeam ca astept singur absolut,
rasaritul, in dimineata focurilor
dar am miscat privirea fara sa vreau
descoperind lipsa ta langa mine.

incremenisem pe plaja, ca o ceata
uimit de ploaia uscata si calda
care transforma nisipul in stanci
si ma gandeam ca doar toamna ploile plang.

am pastrat tacerea in prezenta ta absenta
ca o reculegere nepretentioasa si rece
ca o picatura de vin varsata in nisip
pentru toata cuvintele moarte prematur.

cautasem sa incremenesc ruginiu
sa ma amestec cu frunzele oceanului,
obosite de valuri si de albastru,
hotarate ca toamna asta sa moara in verde.

dar am asteptat sa rasara focurile
incurajandu-le cu ochi mijiti spre rasarit,
cand m-a trezit caldura insuportabila
a soarelui, rasarit azi, de la apus.

Da, o poezie lucida, cu sintagme bine alese. Mie îmi place.
Ca raspuns la unele întrebari ale tale:
1. \"Ex nihilo nihil\" = \"Din nimic, nimic\".
2. \"apolina\" este inventia mea, dar desigur
se trage din unicul adjectiv \"apolinic\".
3. Gândim la fel, dar nu facem o poezie asemanatoare.
4. Sunt adeptul rimei clasice si ma rup foarte greu de ea. Dupa mine, 80% din lirism se afla în poezia cu rima.
Toate bune!

Aceasta e una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-ai scris

cuvintele tale sunt deosebite in aceasta mica epopee sentimentala. Daca exprima ceea ce simti , tot respectul meu

explicatia ?
probabil ma inspiri