Pestrea Ion-Daniel

Viata capătă sens odată cu trecerea mileniilor înainte de perturbația solară dimineața răsare astrul aromei de cafea, se aprind galaxiile e necesar să lași arhetipul la joacă în ringul

se vede mai bine se vede întocmai nemărginit pustiul lumii toamna vin rebegeniile vin rebegeniile amorf de somn și traversare răsărit din trecut făcut din uimire și uitare ceru-i

Strada. Eh Oh ținea muștiucul pipei între incisivii de jos, vechi de trei decenii și jumătate, și dinții de vedetă superiori, al căror secret de fabricație și modalitate de prindere (lipici

Cizmele să nu fie găurite, intră Micuțoii pădurii și rod tălpile Necesare până la os, Obligatoriu, o pălărie cu boruri largi! Un sombrero, pentru a culege eșantioane, De frunze moarte,

Frunzele au căzut, coroanele s-au descompus Au rămas marile aripi de pază. (Neasemuite vor fi oasele lui...) Omul moluscă vânează sub țărm. Palmieri onirici albaștri Plecați sub vântul

Ochiul construiește ipoteze. În drumul său, ochiul Sfărâmă obstacole Ca să împrăștie lumina, Turmele, cirezile, Să elibereze...ochiul Înalță ipoteze, Și către bolta-roca

Apoi Jory descoperi cu neplăcere că e viu, și nu adormise încă, cum își propusese clar atunci când urcase în pat. Ce irosire enervantă. Starea de incertitudine continua, în locul profundei imersiuni

(femechidne?) Pielea pe care o duce nu e a leului e a lui, pe umeri capul pergamentos, atlas îngălbenit de palimpseste abandonate, atingerea e praf-fatală, Cufărul auster cu

Un mod sigur de a eșua ziua în stâncile derizoriului, gândea Eh Oh Haralb, ar fi s-o planific riguros. În același timp, satisfacția de pe urma ei ar fi neînsemnată fără sistematizare. Iată o nouă

Detectez o prezență ambroziacă, E animalul diafan al ploilor, Respiră la geam. În căutarea oxigenului pierdut, Miner, galeria surpată a orașului, Asfixiată de uitare. Podul, pasăre

Odată, Iarna m-a prins într-o gară. Sală de așteptare a unui Lagăr de exterminare gol. Din șirul de gări lagăr, Unde sunt procesați călătorii. Gara se numea, sugestiv, La dracu-n

Basta zadar, basta azur vezicator, Basta zbor, Grizu, vultur exsanguu, În cercul de sperietori, non-drum, Non-destinație, lan cotropit, harpii, Osânde, ordalii, hobo-style, landfill Trend,

Ningea grozav de ore bune, fără ca ei să știe. Iarna bătea cu degete mătăsoase în geamul anti-crivăț. Trombe de fulgi foșneau uniform ca valurile mării. Le îndulceau somnul și-i făceau să

Spaima era o matahală care umplea camera, încât lui Jory îi venea greu să se miște. Privirea i se umpluse de un roi de musculițe și nu mai vedea clar. Mai multe lănci ale soarelui treceau prin

Dacă mergi către sud, nu foarte departe, vei găsi Cireșul uriaș în care locuiesc zânele verii: Iuniela, Iuliela și Augustiela. Ele sunt surori, foarte frumoase, blonde și atât de aiurite, sucite și

CRAaa... (vin coscaii) visează... deasupra visului clănțăne crucile sârmelor înșirate împietrite ciori așteaptă implacabilul din negura viit-orului diseminate viforoase în păduri și

ger roșu murmure din carbonifere depozite roase de fungi maxilare sfarmă piatră Zyraxes cel cu ochi galbeni și armură de stegozaur povestește cum circulă tutankamonii-cârtiță între straturi

Visând la ceva imposibil. Apar noi și noi semne de uzură, Orașul l-a lăsat amnezic, Dimineața norii ahasverici, Traversează pustiul de argint al Oglinzii, în care stingherul

Mintea lui Jory avea cutia personală de scule, în care intrau și câteva fraze utile în multe situații, universale. Când era nevoie, îi oferea cu promptitudine magică o cheie sigură pentru desfacerea

Lângă groapa de gunoi, A înflorit planta Canna. La doi pași de mărul mic, Coafat cu omizi. Nu departe de salcia, Arsă de caniculă. Sub coroana piersicului, În care furnicile

Când plouă, muzica e gratis. O melancolie Amfibiană Simți Pretutindeni. Lumina e puțină, Ãldesus și-a pus Soarele în buzunar. Sari în groapa cu bile, Cercuri și sfere

Ea visează un om Înalt, frumos, zvelt. Cu mușchi. Ea, scunda. Cub de gelatină în Farfuria unui chelner Bătrân și chefliu. Îi lasă gură apă. Cartofi și

Sari din pat cum ai sări din avion, Direct în norul de radiație insuportabil Al dimineții, tare de înger. Roz ca Pământul e senzația roz. Ciclopismul zilei, Ciclopismul

Pentru că era prăpăstios din fire, ba chiar cocheta cu un soi mai blând de nihilism, în forul său interior, Jory se vedea deja, pentru restul zilelor sale, hăituit de dihania socială a miriapodului