Paul Bogdan

Nu mi-aș permite să îi numesc tâmpiți dar am putea să discutăm despre pepiniera fiecăruia în parte, începând cu cel care i-a sfătuit pe Crudu și Ianuș cum stă treaba cu fracturismul(un iubitor de Ezra Pound și al personismului, cel care l-a învățat pe Vaculovski cum să scrie \"Pizdeț\") și terminând cu formidabila găselniță a lui Mincu: generația 2000.
Am putea trece prin toate \"ismele\" literare din 89 până astăzi și am putea să le studiem proveniența cu toate că nu știu dacă m-ar încânta să dezleg o ghicitoare facilă ca aceasta care începe scâlâmb cu fracturismul și eșuează lamentabil în biografismul mioritic.
Criticii... pentru știutori, criticii își formează aplaudacii fără de care nu există, așa cum valorile îndoielnice nu pot exista fără susnumiții critici. Un clinci din care doar literatura are de suferit.
Mulți dintre cei numiți de dumneavoastră stau la beri cu acei critici care scriu despre măreața lor operă. Cum ați dori să scrie despre amicii lor? fac un aranjament foarte simplu: ei scriu, criticii inventează curente literare și personalități literare... un manaj cât se poate de firesc care le asigură existența.

Desigur, cele spuse mai sus sunt generalizări dar, în același timp, reprezintă realitatea.

Nu știu de ce dar cred că nu ești un necunoscător ale celor scrise de mine... poate este doar un sentiment.

Da, s-a auzit și citit. Mulți dintre cei de pe acest site consideră că marea majoritate a celor enumerați de tine sunt mimetici, lipsiți de originalitate.

Am face împreună \"istoria literaturii de la Marius Ianuș\" dar nu cred că ar avea vreo legătură cu textul de mai sus.

Am avut mari dubii în ceea ce privește aprobarea acestui text.
- În pofida propozițiilor scurte, stilul narativ îndepărtează acest text de conceptul de poezie;
- Câteva greșeli de concepție a frazelor:
\"Acum cu câțiva ani,\" (în urmă) sau (acum câțiva ani) sau (cu câțiva ani în urmă)
\"către intrarea principală a blocului,
ferindu-se de mirosurile permanente din ghena de gunoi a blocului,\" repetiție.

Dacă ați așeza frazele altfel, acest text ar putea fi considerat a fi un fragment dintr-o proză.


Doare ultimele patru versuri sunt poezie.

Te-am prevenit că ai să-ți pierzi nivelul din cauza versurilor dar nu m-ai crezut...

Uite ce motiv minunat am ca să exorcizez siteul de tine!

Dacă eu îți spun că a fost o eroare, înseamnă că a fost o eroare. Nimic intenționat, nici un fel de joc cu neuronii membrilor acestui site... !

Dacă nu ar exista regula confidențialității asupra activității editoriale, aș spune cie a fost editorul care a recomandat acel text. Până și cei care \"au sărit de fund în sus\" ar crede cele susținute de mine.

Să încercăm să nu devenim paranoici.

În urma pledoariei pro bono a lui Victor, ai nivel de acces 10. Reloghează-te pentru ca noul nivel de acces să se activeze.

Liviu,

Nimeni nu s-a gândit că recomandarea acelui text a fost de fapt o eroare. Editorul a greșit încadrarea...

Reacțiile erau previzibile. Eu unul, care sunt editor de câțiva ani buni pe acest site, știam și cine va reacționa și cum va reacționa.

Am scris acest lucru pentru \"pacea\" ta. Acel text nu a fost trimis la \"Atelier\" datorită comentariilor, ci pentru că, într-adevăr, era un text slab.

doroban(t)?
..diamant... ?

Am trecut prin târgul de carte în speranța că o să îl întâlnesc pe Tașcu. Îmi scrisese prefața cărții și, mă gândeam, că o mulțumire la o vodca mică este mai eficientă literar decât un apel telefonic.
Nu am putut de Manolescu. Își lansa \"Istorie a criticii\" în care amicul Tașcu nu figura ca romancier, ci ca dicționarist. Dar nu Manolescu m-a interesat vreodată.
Așteptam să termine Cărtărescu de vorbit și, apoi, Manolescu, pentru a putea să mă apropii de amicul meu. Nici nu mi-a văzut ochii. Stăteam la doi metri de el așteptând să-și exprime reverența.
Am tot așteptat până când l-am pierdut în mulțime pe omul adus de spate, în pulover verziu, parcă, înflorat cu motive ce păreau \"naționale\".


Și l-am tot pierdut până a murit.

Regretăm timpul pierdut înjurându-i relativitatea. Nimeni nu este mai trist pe pămând decât mine.. sau poate doar fiica sa și alți câțiva zeci de prieteni. Dar eu vreau să-mi însușesc această durere... exclusiv, întru ușurătatea altora.

Ne vom vedea cândva, iubite maestre, când voi avea răgazul necesar să-ți mulțămesc cum se cuvine.

Vă rugăm să folosiți semnele diacritice.

Vă rugăm să nu scrieți titlul cu majuscule și sa folosiți semnele diacritice.

Cine iubește și lasă sau cine a fost părăsit, domnule Potra, întoteauna a scris poezie și și-a atras amocul asupra propriei persoane cu toate diversele și minunatele sale definiții. Acuma, dumneavoastră, nu trebuie să deveniți apărătorul nimănui din cauza unui poem de inspirație folclorică, pentru că nu știți care sunt motivele pentru care ați fost bruscat atât de lipsit de gentilețe, și pentru faptul că din lipsă de grijă compozițională, întăriți spusele unui comentatoriu poate prea singur la orele acestea din viață.
Așa vă trebuie dacă readuceți pe firmament vremurile precreștine. Și eu v-am atenționat, nu demult, că sunteți un heretic.

-Interesant. Nu am înțeles câteva lucruri. Cine sunt cei care au slujit sloganul \"(libertate), egalitate, fratenitate\"?

-de asemenea, afirmația: Speranța de mai bine nu era una ideală.

-și iar: Să nu uităm că cel care a readus materialismul în atenția gândirii filozofice, în secolul XIX,

De unde a readus K. Marx materialismul(dialectic?)? Transmisie genetică?

-Mai bine un isteț nebun, decât un isteț nebun
...

-Cred că zicala românească este:

Mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un nătâng la câștig

-Nu știu de ce literele ț și ș apar scrise cu majuscule în tot textul.

Domnule Anghel Pop, oare nu ar fi mai bine să îl ucidem pe Victor Potra pentru a împiedica eventualele crime pe care acestea le-ar putea comite? Poate ar trebui să înființăm un comando secret și să îi curățăm pe cei care au ceva de SPUS împotriva stării de fapt... că doar s-a mai întâlnit în istorie.
Întreb acest lucru deoarece dumneata ai intrat pe un teren minat. Vă justificați vehemența făcând analogii care ar trebui să vă asigure o anume simpatie și să pună interlecutorul într-o postură imposibilă.

Mai clar: una este să spui \"aș face\", alta este \"haideți să facem!\". Este diferența dintre opinia personală și instigare.
În cazul când dumneavoastră exagerați, jocul devine perfid. Vă rog să aveți grijă, nu toată lumea poate fi dusă din virgule!

SRI-ul, Domnule Potra? Haideți să vă lămuresc...


Mămăligoasa vox populi a acestor ani postrevoluționari, a permis crearea unei noi pături sociale aristocratice, care și-a creat legislativ un mediu propriu, ermetic și parazitar, care funcționează pe vorba ăluia(na că am uitat cum îl cheamă!): legea este ca o pânză de paianjen.
Și dacă ar fi numai populi ăsta, care, vorba \"împușcatului\", este mulți da\' proști, ar fi o explicație pentru toată această amorțeală dar, din păcate, deșteptăciunile nației ăsteia s-au claustrat în caste și bresle, poate demoralizați și dezamăgiți, poate lași și profitori.
Acuma, dacă dumneata îți vei scoate tunul de sertar și vei purcede la execuții verbale, probabil că vei fi socotit a fi un anormal în această societate democratică, inertă, în care încercăm să supraviețuim.
Dacă ai crede în Dumnezeu, ți-aș propune să apelezi la justiția divină. Ai avea mai multe șanse de a revoluționa mentalitățile și de a curăța ceaunul de mămăligă în care facem bulbuci de optsprezece ani. Dar dumneata ești un necredincios. Ești un pierdut! Reacțiile comentatorilor ți-au dovedit că în țara asta nu mai este posibilă o revoluție. Iar, daca vei ieși în stradă ca în 89, pentru o viață mai bună, pentru dreptul de a trăi nu liber, ci cu adevărat liber, pentru a da o șansă bătrânilor care vor muri în case iarna aceasta în timp ce parlamentarii și-au mărit pensiile,... nu vei fi consemnat în istorie precum Spartacus, ci vei apărea la știrile de la ora cinci ca o ciudățenie, un eveniment, care v-a dura câteva zile mediatice... maxim trei.
Nu se mai poate lua arma în mână, Domnule Potra! Nu ai în spate o mașinărie atât de bine pusă la punct, ca aceea cu care m-ai avertizat, pentru a-ți justifica eventualele crime și pentru a manipula masele precum pe cobaii din Valea Jiului prerevoluționară. Îți dau un sfat amical: crapă în liniște!

Domnule Anghel, oare incisivitatea dumitale manifestată uneori atât de excentric, nu denotă cumva o doză de violență? Unde rezonează Ghandi cu atitudinea dumitale?
Bine, o să-mi spuneți: \"îl atac dar nu-l împușc\". Ei bine, până nu vi se oferă ocazia nu veți ști cum veți reacționa...

Vă rugăm să folosiți semnele diacritice. Recitiți regulamentul de funcționare.

Traducere din franceză după textul cărui autor?

DIACRÍTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique


ăîâșț

Lipsesc semnele diacritice