Paul Bogdan

Probabil sărbătorile de iarnă te-au influențat. Dacă din trei în trei, sau din patru în patru versuri, adaugi un ahoo-ahoo! s-ar putea să obții un fel de plugușor postmodern. Sincer, am avut dubii serioase și n-am știut să înțeleg această poezie decât ca ceea ce este, o glumă ușor reușită.

Și noi ne bucurăm că ne-ai descoperit. Hai să încercăm a scrie poezie de calitate ca să putem apărea pe prima pagină. Te așteptăm cu noi creații și bine ai venit!

Am trimis această poezie în atelier deoarece o consider o poezie slabă, o declarație prelungită, fără metaforă sau epitet, cu rime mult uzitate.

Geea, probabil nu ai înțeles mesajul...:
Te rugăm să nu mai introduci textele scrise cu majuscule... nici măcar în TITLU
Mulțumim pentru înțelegere.

Nu a fost un răspuns impulsiv, stimată doamnă, ci sincer. Pur și simplu nu înțeleg ce scrieți.

Atunci nu-mi mai rămâne decât să vă rog să-mi scuzați prostia și să-mi exprim regretul față de faptul că nu fac parte din segmentul de cititori căruia vă adresați.

Cascadă de imagini și metafore (unele reușite) amestecate doar cu scopul de a: \"înăcri ciorba în care șade\" textul ce este denumit în mod fals \"fond superficial accidentat\".
Dacă postmodernismul abordat are scopul de a face textul de neînțeles, țin să vă felicit, ați reușit pe deplin.

uups, mi-am băut cafeaua.
Scuze:
eu murii, tu muriși, el muri
noi murirăm, voi murirăți, ei muriră

perfectul simplu

:D

În cazul acesta este simplu de reținut: sunt verbe care se termină în i la infinitiv. A trăi, a muri, a zâmbi, a cântări... etc. Niciodată nu ai să întâlnești doi de i la un verb, indiferent de caz, mod sau timp. Excepție fac, desigur, verbele a fi și a ști.

Cu simpatie,
Paul

Măi omule, când faci un spirit de glumă, fă-l corect, că de nu... își pierde farmecul. Murii, trăii... e boală contagioasă asta cu un i în plus.

Cristina, diferența este una atât de simplă! Pe mine nu trebuie să ma tragă nimeni de mânecă pentru a înțelege ce și cum am greșit, simt imediat unde îmi este greșeala și încerc să o îndrept. Chestie de caracter.

Vedeți domnule Erbiceanu, cazul de față devine haios. După umila mea părere dialogul pe internet este o porcărie! Probabil nu m-am exprimat corect deoarece și dumneavoastră și domnul axel, ați justificat neînsemnatele erori de scris cu toate că o făcusem și eu:

\"Aveți trei greșeli (una de exprimare-provenită probabil dintr-o reconcepție a frazei, una de editare-din neatenție și una de concepție a cuvântului- poate: cale de comunicare?, sensul figurativ al termenului ales de dumneavoastră nu-și atinge scopul... arteră?!. Este doar părerea mea, neavizată),...\"

În ceea ce privește autorută: Există sinonime, \"cea mai importantă cale de comunicare\"... v-ar satisface? dar \"arteră\"? simplu: \"rută\"?
După părerea mea \"autorută\" nu va intra in DEX cu sensul figurativ ales de domnia ta. Sufixul \"auto\" îi definește funcția cât se poate de explicit.
Dar nu asta este problema ci faptul că ați reacționat astfel. Vă spun plin de intenții bune că dacă domnia ta ai reacționat astfel, justificându-te puțin supărat, gândiți-vă, dragă domnule, cum reacționează cel căruia spiritul îi este străin și mai este dotat și cu o fudulie siameză cu prostia.
Era vorba de băgat pumnul în gură pe site. V-am scris, mi-ați răspuns. Vă mulțumesc și sper să ne citim de bine,

Cu deosebită considerație,

Paul

Faptul că IP-ul este asemănător demonstrează tocmai ce ați declarat, că ați postat poeziile în numele său. Da, ar fi recomandat ca dânsul să acționeze în nume propriu dar, dacă nu are computer... nu văd nici un impediment în ajutorul acordat de dumneata.
Greșelile se întâmplă deoarece suntem oameni. Dacă citești mai sus, în comentariul meu, ai să observi o greșeală enormă: sunteți unul și aceeași persoană... uuups!!! una și aceeași. hm!

uups, și dacă tot sunteți unul și aceeași persoană cu domnul Viorel, îmi permit să vă corectez și comentariul:
și-ar, ei
Să nu-mi spuneți că nu sunteți una și aceeași persoană, vă rog! IP-urile dumneavoastră sunt identice. 62.231.85.178

Și comentrariul al trebui citit mai cu atenție. Am spus nu că autorul (expeditorul) ar fi mai mulți ci că \"destinatarul\" ar fi mai mulți. Autorul se adresează concomitent mai multor subiecți pe care i-am înșiruit mai sus. Nu văd de ce și-ar explica Viorel poezia.

Destinatarul acestei poezii e... cam mulți: Dumnezeu pe o parte, domniilor voastre, posesorul (a) unui gât de fecioară, lumina și întunericul pe de altă parte.
a te îMpiedica.

Domnule Erbiceanu, lumea virtuală oferă \"subordonatului\" șansa de a-și arăta superioritatea în fel și chip, începând cu polemică nesusținută și terminând cu texte pline de înjurături la adresa editorilor. Simplul fapt că atragi atenția cuiva asupra greșelilor de ortografie și exprimare îți poate aduce, ca editor, numeroase neplăceri.
Domnule, nimeni nu este șef aici, ca și în lumea reală, oamenii se împart după mai multe criterii, unul este: bunul simț... artistic, dacă doriți.


Vă rog să corectați:
-Incercarea de a-l sfătui pe cineva, educațional... de a sfătui pe cineva
-“un fel defabulă”
-autorută... internetul(?)
Vedeți domnule Erbiceanu?! un exemplu concludent. Aveți trei greșeli (una de exprimare-provenită probabil dintr-o reconcepție a frazei, una de editare-din neatenție și una de concepție a cuvântului- poate: cale de comunicare?, sensul figurativ al termenului ales de dumneavoastră nu-și atinge scopul... arteră?!. Este doar părerea mea, neavizată), dacă vă refuzam textul spre corectare, mă acuzați de săvârșirea unui act opresiv? V-aș fi atacat sfântul drept al exprimării libere? Nu domnule! ar fi fost doar grija mea pentru cititor pe care, dumneavoastră, ca un om al literei, ați fi tratat-o ca atare corectând textul.
De ce nu a fost refuzat acest text?! Deoarece dumneavoastră sunteți un consacrat al cărui cuvânt își merită audiența. Sper să nu fim acuzați de către cititorii \"subordonați\" de parțialitate.:) Și apoi, sunt greșeli minore.
Cu deosebit respect,
Paul

Critic? Este un text descriptiv ce nu conține o critică pozitivă sau negativă asupra cărții.
Nastratin Hogea avea o nevastă încăpățânată. Într-o zi, Nastratin a venit acasă cu haina ruptă. Soția l-a întrebat de unde este forfecătura. Acesta i-a explicat că a rupt-o într-un gard și că nu este tăietură de foarfece. Cearta a izbucnit și a durat mult până când, hogea, exasperat, a dus-o la râu și a aruncat-o în apă. În timp ce se scufunda femeia a mai avut putere să ridice mâna deasupra apei și să facă din degete semnul foarfecelui.
Când oamenii au început să-i caute trupul Nastratin le-a spus să nu o caute în aval ci în amonte deoarece femeia era de o încăpățânare nemaiîntâlnită.
Dragă Axel, hai să-i punem punct, te rog.

Nu cred că homosexualitatea este un viciu pe care îl poți dobândi ca pe fumat.:) Instinctele homosexuale apar la vârsta adolescenței și, într-un mediu propice, pot schimba orientarea sexuală a individului. Se consideră că 80% din oameni au tendințe homosexuale.

vad că merge, nu știu unde bați tu:)