Paul Bogdan

Frumoasă imagine, clipă!
Aș simplifica puțin exprimarea... aș renunța la \"apoi\" înlocuindu-l cu o virgulă și aș renunța la acel \"un\" din ultimul vers. Sunt doar părerile mele, tu ai, desigur, stilul propriu.

Îmi plac rău ideile din a doua și a patra strofă. Un stil scurt ce nu dă loc unei metaforei ample...
Eu aș scrie o poezie din fiecare aceste idei care ar antrena după ele altele și altele dar, desigur, fiecare avem stilul propriu.
O idee bună trebuie speculată la maxim!

\"sunt doar niște pești\" și, ca fiecare pește din speciile de pești, fiecare dintre ei este mut față de fiecare pește.

Felicitări!
Gerg, idee:
Prefața cărții ar fi un bun material pentru aceast viitor articol.

...

Un text cu melodicitate clasică ce curge liniștit până la acel \"combate\". Poate găsești un sinonim sau un alt cuvânt care să nu schimbe sensul?... \"abate\" de exemplu.
Se face de asemenea o ruptură de ritm prin primul vers al ultimei strofe. Poate egalizezi măsura.
Formarea stilului personal trebuie să înceapă undeva, dumneata l-ai ales pe Eminescu ceea ce nu e rău.
La bună citire!

Recomand transformarea ultimului vres:

Din ura proprie... tichie

DOMNULE Liviu, ca de obicei ne delectezi cu propria viziune despre poezie, unică și inefabilă.
Stimate Domn, nici un canon scris al poeziei nu impune rima într-un catren. Poți împărți poezia în tristih, catren sau în oricâte versuri dorești, fără a fi obligat a rima versurile între ele.
Libertatea în poezie este nemărginită. Autorul poate introduce în vers orice fel de litere dorește, așa că părerea dumitale că acestea se datorează (nu „datorește”, Domnule) unor greșeli de editare, este doar o părere... Ce ne-om face când o să intre pe site primii scriitori de poezie matematică?!... deh!
Cât despre considerațiile despre stil... fiecare dintre noi începe de undeva, caută, evoluează.
În sfârșit, m-am plictisit să tot vorbesc cu o imagine ce se sărută din oglindă!
Și totuși, așa, pentru a vă deschide ochii:

“Sa dorm, sa tip durerea lumii”

Domnule, dumneata ai țipat vreodată în somn? Vedeți, cu toate că este o poezie slabă, dacă vrei să găsești frumosul în ea îl găsești cu aceeași ușurință cu care poți găsi și urâtul.
Acel “domnului” din începutul comentariului dumneavoastră vă dezvăluește “frumusețea” interioară.

Domnule Liviule, trebuie să te avertizez că următorul dumitale comentariu ce nu va avea legătură cu textul la subsolul căruia se odihnește îți va aduce cu sine scăderea de nivel.

Doamnă, elitismul se practică în \"cenaclurile de hârtie\", nu în virtual, cel puțin nu pe acest site. \"Anunțul\" dumneavoastără era încadat la rubrica \"articol\". L-am refuzat deoarece este un anunț personal și nu are nimic în comun cu un articol. Aveți posibilitatea de a-l edita ca \"personal\".
Cu deosebit respect,
Paul

O să venim și noi, eu și Ioana. Așteaptă-ne:D

Te rog să lași spațiu după semnele de punctuație. Mulțumesc!

Voința unui cal se frânge, nu se rupe;)
Mulțumesc pentru comentarii!
Nimic nu este bătut în cuie...

Nu aveai cum să vezi acel comentariu deoarece erai decuplată și a intrat pe site ca \"neverificat\". L-am aprobat eu ulterior. Acum am refuzat unul dintre ele.
Și dacă tot am intrat pe text și mi-a sărit în ochi acel \"deocheato\" cu probleme, trebuie să-ți spun că mai are una și anume că, fiind vocativ, se situează între virgule. Totuși, este doar o părere profană, s-ar putea să mă înșel.

Această poezie a ajuns pe site și nu \"Doar în atelier\" deoarece autoarea este la început și avea încă două poezii acolo. M-am gândit că astfel o încurajez.
Scuzați abuzul:)

test</i></b>test

Maria, atenție la taguri!!! </b></i> stricăm pagina de comentarii... o primăvară frumoasă!

Poezie de o banalitate dezarmantă. Rime facile, exprimare puerilă. Nu de descuraja, poate este doar vârsta de vină. Mai încearcă.

Nu mai lăsați tagurile deschise! Mulțumesc </b> pentru înțelegere!

te îneci