Paul Bogdan
Verificat@paul-bogdan
„Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o stare de spirit”
N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach…
Adolescența aduce cu sine și incisivitate nu numai suspine lacrimogene.
Pe textul:
„Trădare" de Sigarteu Ioana-Cornelia
Pe textul:
„Enigma unui moș în vârstă" de Daniel Ciolea
O mică observație... această poezie nu este o \"poezie urbană\". Versurile muzicii hip-hop se pot încadra în această categorie. Am să schimb topica acestui text. Mulțumesc pentru înțelegere.
Pe textul:
„Așteptare în van" de Andy
Să auzim de bine!
PS \"ce-și\" ;)
Pe textul:
„Nemurirea sufletului" de Leonte Doroftei
Dacă nu este târziu, eu îți spun bine ai venit!
Pe textul:
„Alandala" de Daniel Cristea
Pe textul:
„Unirea la români" de Nick Sava
Ce vreau să spun este că românul s-a priceput de minune să facă \"din rahat bici\". Iar mândria ce-o simțeau românii nu este doar pentru performanța în sine ci și pentru că aceasta se obținea în condiții inumane de pregătire, prin voință și muncă într-o țară unde până și bucuria era monopolizată.
Despre Domnul Belu și Doamna Bitang nu pot să spun decât că au făcut greșeala de a aplica un obicei capitalist într-o țară comunistă în care comisionul este interzis oficial dar este practicat pe scară largă, de sus în jos și de la \"stânga\" spre \"dreapta\".
Pe textul:
„Fără Belu și Bitang, gimnatica face bang..." de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Vama" de Ion Diviza
Pe textul:
„Actul I" de Paul Bogdan
RecomandatCât despre fraza de la sfârșit... am vrut să fac o legătură între personaje și între locații, este o frază care readuce personajul principal în ospiciu. Poate ai dreptate... mă mai gândesc.
Pe textul:
„Actul I" de Paul Bogdan
RecomandatOricum, cum am mai spus, vă dau dreptate în ceea ce privește prigoana creștinilor de confesiune diferită. Exemplele sunt multiple și se extind până în zilele noastre.
PS cum rămâne cu Papa? :)
Pe textul:
„Vae Victis !" de Eugen Galateanu
Este ca și cum ați spune că Papa a fost mereu catolic... apropo, a fost mereu Papa catolic?
Pe textul:
„Vae Victis !" de Eugen Galateanu
Domnule, nu ați citit comentariul meu de la textul \"Studentul SROC\"? Mă văd nevoit să dau copy/paste
\" Nici nu știu pe ce text să vă răspund...
Vă rog să le transmiteți celor de la Enciclopedia Columbia că sunt în mare eroare!
Armenia a fost primul stat creștin din lume (301) și n-a avut nici în clin nici în mânecă cu Nestorie, dimpotrivă, printr-un adendum la Crez îi anatemizează pe cei care împărtășesc cele spuse de el.
Vă răspund aici și pentru celălalt text. După prima schismă, cea de după Calcedon (451), Biserica Armeană se numea pe sine \"ortodoxă\".
Închiziția, Domnul meu, a apărut cu mult după anul 1000, dacă nu mă înșel în 1231 (?)
Din punctul de vedere al persecuțiilor intercreștine nu pot să nu vă dau dreptate.
În altă ordine de idei. Atunci când expui un subiect trebuie să fii foarte clar și mai ales să respecți o anumită terminologie. Nu poți generaliza persecuția numind-o simplu: inchiziție, deoarece puteți fi greșit înțeles. De asemenea nu puteți asocia Bisericile de Răsărit și de Apus cu ortodoxia și catolicismul înainte de Marea Schismă.
Până la marea schismă biserica era condusă de scaune episcopale și școli. Roma, Ierusalim, Antiohia, Cezareea, Constantinopole...\"
O fi existând ea, Biserica, în Rusia înainte de marea schismă dar, înțelegeți (pentru numele lui Dumnezeu!), nu se numea Biserica Ortodoxă Rusă. Și în România existau în acel timp forme de exprimare religioasă dar Biserica nu era instituționalizată, nu se numea BOR.
Ca să nu mai vorbim de Sfântul Apostol Andrei și Rusia.
În primul rând Kievul nu este în Rusia, Domnul meu, este capitala Ucrainei... iar al doilea rând nici nu poate fi vorba de Rusia în secolul unu.
În concluzie:
Termenii de Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică au apărut după Marea Schismă și reprezintă denumirea bisericilor din Imperiul Roman de Apus și de Răsărit, Roma și Bizanț.
Pe textul:
„Vae Victis !" de Eugen Galateanu
Vă rog să le transmiteți celor de la Enciclopedia Columbia că sunt în mare eroare!
Armenia a fost primul stat creștin din lume (301) și n-a avut nici în clin nici în mânecă cu Nestorie, dimpotrivă, printr-un adendum la Crez îi anatemizează pe cei care împărtășesc cele spuse de el.
Vă răspund aici și pentru celălalt text. După prima schismă, cea de după Calcedon (451), Biserica Armeană se numea pe sine \"ortodoxă\".
Închiziția, Domnul meu, a apărut cu mult după anul 1000, dacă nu mă înșel în 1231 (?)
Din punctul de vedere al persecuțiilor intercreștine nu pot să nu vă dau dreptate.
În altă ordine de idei. Atunci când expui un subiect trebuie să fii foarte clar și mai ales să respecți o anumită terminologie. Nu poți generaliza persecuția numind-o simplu: inchiziție, deoarece puteți fi greșit înțeles. De asemenea nu puteți asocia Bisericile de Răsărit și de Apus cu ortodoxia și catolicismul înainte de Marea Schismă.
Până la marea schismă biserica era condusă de scaune episcopale și școli. Roma, Ierusalim, Antiohia, Cezareea, Constantinopole...
Paul Bogdan
Pe textul:
„Studentul SROC" de Eugen Galateanu
Cele mai importante surse istorice arată că putem vorbi de ortodoxie cu mult înainte de Marea Schismă din 1054.
...sau măcar indicați-ne o sursă.
Cu respect pentru tenacitatea Domniei Voastre!
Pe textul:
„Vae Victis !" de Eugen Galateanu
Vă citez, Domnule Gălățeanu:
\"Veți vedea că inchiziția ortodoxă lovea cu mult înainte de cea catolică- adică pe la anul 1000.\"
Pe textul:
„Studentul SROC" de Eugen Galateanu
Vă mulțumesc penru trecere!
Pe textul:
„a ucide" de Paul Bogdan
RecomandatPe textul:
„Acalmie" de Marius Rădulescu
Religia este FACULTATIVÃ în școli. Iar despre profesorii banați din cauza unei eventuale opoziții... dați-mi un singur nume.
Pe textul:
„Studentul SROC" de Eugen Galateanu
