Paul Bogdan

frumos dar... din păcate fără ritm și măsură. Versul al treilea are altă melodicitate, rupe ritmul.

În limpezimi îți zvîrl poeme,
în cercuri te desfaci cu ele -
line tulburări de unde,
ecoul tăcerii răspunde.

Am înțeles că a apărut în Jurnalul Național în decembrie 2004. Cine semnează reportajul, dumneavoastră?

Îți mulțumesc! Și noi am fost plecați la un drum destul de lung... de aceea îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului de mulțumire.
Tot ce îți dorești!

Aș tăia versurile (care nu au rimă, ritm sau măsură) până la unu și aș lăsa doar textul ce le urmează sub forma unor \"personale\" sau, mai dezvoltat, ca proză.

Pentru astfel de poezii am să propun o rubrică de bancuri dar... s-a mai propus așa ceva și nu s-a realizat.

Interesantă ideea dar aș concentra textul. În această formă arată mai mult cu o povestioară decât cu o poezie.

Prințesa eliberatoare pe un cal alb... prima oară când văd ideea aceasta...

Nu te supăra că îți spun dar poezia nu este un rebus pe care trebuie să-l chinui într-un acroistih. De dragul \"poantei\" ai rămas fără poezie.

Am spus: \"a crede\" sau \"a nu crede\" este o opțiune personală; și nu: \"dacă nu crezi, pleacă!\"
\"Căci se dorește îndreptarea păcătosului și nu pieirea sa\"
Vă rog să citiți atent cele scrise și să nu interpretați.
Cu nu mai mic respect,
Paul

PS Mie îmi repugnă faptul că trebuie să intru în astfel probleme pe internet deoarece consider că nu este un loc potrivit pentru astfel de lucruri sensibile. Relația, discuția dintre un preot și un laic are un caracter intim... mi se pare că suntem expuși, atât eu cât și interlocutorii mei. Drept urmare acesta este ultimul comentariu pe acest subiect.
Cu pace și amin!

Dumneta faci parte din BOR, eu nu, de aceea nu-mi permit să am o opinie asupra ultimului dumneavoastră comentariu. Legea Cultelor nu va schimba mentalitățile, este o lege organic-administrativă.
Să vă spun cum privesc eu lucrurile.
Acei preoți pomeniți de dumneavoastră nu sunt Biserica, sunt poate doar niște rătăciți dar... să privim dar către cei care țin Biserica în viață, către preoții care au într-adevăr har și care mângâie, către călugării care se pustnicesc și construiesc lăcașe de rugăciune cu mâinile goale și la care românul oropsit găsește ultima tărie și speranță. Credeți că e rău ca cineva să-și găsească mângâierea într-o astfel de putere?! puterea exemplului și a blândeții, a toleranței și a sacrificiului neinteresat. căutați astfel de oameni, apropiați-vă de ei și o să mai vorbim după aceea.
Iertați-mi începutul comentariului anterior... eu sunt mai nonconformist, mai \"ciudat\".

Nu știu alții cum sunt dar eu am o viață foarte grea... pe lângă stegulețe, abțibilduri, bici, arcan și multe alte accesorii de convingere a maselor opresate dogmatic, trebuie ca, în fiecare zi a vieții mele despotice, să realizez planul de prozelitism agresiv, de aducere a rătăciților pe calea cea dreaptă.
Unii se lasă mai greu dar în final, aduși la bun simț prin hulă și pietre de către deja îndoctrinatele victime ale tiraniei mele, devin miei supuși, ființe fără voință și discernământ... altfel spus, de către alții (sic!), CEI ALEȘI.
După ce am bătut câmpii cu grație am să vă dau una dintre definițiile cuvântului Biserică: 3) Comunitate religioasă de adepți ai aceluiași cult.
Stimată Doamnă... nimeni nu este forțat de a avea o anumită atitudine, comportament sau manifestare a credințelor... credeți-mă pe cuvânt. Nu numai că sunt în cler dar sunt și unul dintre mulții care lucrează pe Proiectul de Lege al Cultelor. Pentru cei învinuiți mai mult sau mai puțin de a \"forța\" prin impunerea unor dogme există pedeapsă penală.

Pasaje din proiectul de lege:
LEGE PRIVIND LIBERTATEA RELIGIOASÃ ȘI REGIMUL CULTELOR ÎN ROMÂNIA


-CAPITOLUL I: Dispoziții generale
Art.1(1) Statul român respectă și garantează dreptul fundamental la libertate religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat să dobândească și să exercite drepturi recunoscute prin lege și nici nu poate fi constrâns, urmărit sau pus într-o situație de inferioritate pentru credința sau apartenența sa la o grupare, asociație religioasă sau cult ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a libertății religioase.
Art. 2(1) Libertatea religioasă include libertatea oricărei persoane de a-și manifesta credința religioasă în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor, precum și libertatea de a-și schimba credința religioasă.
..................
Art. 9(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.
...................... .

Cât despre habotnicia unora... stimată Doamnă, cine se mai uită astăzi în gura lumii?!

O abordare exagerată a sentimentului religios și a \"exploatării sale\" de către Biserică.
Spuneți:\"manifestându-și puterea prin forța amenințării cu anatema\"
acesta, anatema, este un instrument de aplicare a Legii? Despre câți anatemizați ați auzit vorbindu-se?
În România nu este nici pe departe ceea ce susțineți dumneavoastră, religia rămânând a fi o opțiune personală. Nu trăim într-un stat teocrat. Acest fenomen se mai poate întîlni astăzi doar în unele țări islamice.
Cât despre sentimentul religios... el există în român și se manifestă diferit, unii fac mătănii alții doar o cruce cu limba-n cerul gurii când le taie calea o pisică, dar dacă dumneavoastră vă lipsește dorința de a vă manifesta credința într-un lăcaș de cult nu înseamnă că cei care o fac sunt farisei și nici că preoții sunt tartori care adună credincioșii cu arcanul.

Cu toate că nu lipsește elementul liric, aceste propoziții punctuale nu pot fi încadrate ca poezie.

Un om bun merită întotdeauna tot ce-i mai bun!
Felicitări și să ne ții tot într-o efervescență poetică așa cum ne-ai obișnuit.

Mulțumesc pentru comentarii!
Aleks... ce n-a fost folosit de deja destul sub soare?:)

Virgil, numai cine a văzut știe acest lucru.:) Când am postat poezia mă gândeam că ai să intervi în legătură cu obsesia hipică:)

Acest text ar putea fi eventual un \"cântec\" de cartier și nicidecum o poezie. Poate chiar este... cules de pe undeva.

Înțelesuri trunchiate:
-\"Chipes prin,in veac slavit\"... chipeș \"prin\" ce? sau.. de ce?
-\"Ca ne admiri,ne transmiti\"... \"ne transmiți\" ce?

o poezie destul de slabă! Acest fel de rimă în versuri scurte, gen \"odă\", creează din start cititorului sentimentul că se află în fața unui text banal.

Am aprobat acest text în pagina de texte și nu în atelier deoarece bănuiesc vârsta fragedă a autoarei.
Nu este un text slab ci unul copilăresc. Ideea și comparațiile mi se par reușite.
Un mic sfat: încearcă și altfel de rimă decât 1-2/3-4. Și, mai ales, încearcă să nu scrii trei versuri care rimează între ele în același catren.
Să ne citim cu bine!

Poate nu înțeleg eu ce ai vrut să spui prin \"perdeaua unui pitic de lângă masă\". Perdeaua, masa și piticul, după opinia mea, sunt un ansambu care nu oferă o perspectivă ideativă. De ce nu creezi un epitet cu acea perdea ca să faci cititorul să înțeleagă despre ce fel de cortină este vorba, ce ascunde, ce este gata să reveleze?
Încearcă să renunți la aceste poezii cu aceeași rimă.

Aș scrie o proză dar pentru asta aș avea nevoie măcar de o zi liberă. Din păcate nu am avut parte de așa ceva anul acesta... dar vine ea:)