Papadopol Elena

Mi-au plăcut foarte mult versurile acestea:
ca flori în cer luminile-s eruperi
şi rod de rază creşte ca-n livezi
şi treaz de eşti pe sus priviri aşezi

Dumneavoastră sunteți un autor cu potențial, cu imaginație, înzestrat cu strategie (proprie) și perseverență.
Am înțeles opțiunea în alegerea nufărului, element al naturii, care să rezoneze cu ideea de frumos, suav, diafan... Dar cred că versul, care este prezent încă din titlu, ar trebui gândit un picuț mai profund. Impresia acustică nu este plăcută și pare a fi o exprimare nefirească, nespecifică topicii limbii române. Ați vrut să creați o comparație; dar nu pot fi vizualizați termenii comparației!
Apoi... plouă rază-n ne-ntreruperi - acea lipsă a vocalei și repetarea, consecutivă, de trei ori consoanei n este foarte ușor sesizabilă de către cititori și chiar dacă ați optat pentru ea în vederea păstrării ritmului, rimei... se simte nevoia prelucrării sintagmei.

Cu drag pentru spiritul lecturii, pe care am parcurs-o,
Elena Papadopol

Voi începe mesajul meu tocmai cu versul final al poemului: dă Doamne vreme cu soare și puțină ploaie, pentru că îmi aduce aminte de magica amintire a copilăriei, când fiecare dintre noi era personajul unui poem și realizez, aici, în acest comentariu, impactul generat, asupra nea, de către versul ales și dorința pe care o aveam de a fi soare sau de a fi ploaie, în ordinea in care simțeam mai tare, fiind stările ideale pentru natura, care trebuia să fie prielnică atât plecărilor împreună cu părinții, cât și trăirilor interioare. Mi-aduc aminte cum mă rugam la fel: Dă, Doamne, soare!
Titlul poeziei se regăsește ca parte de inițiere a unei călătorii, redată sub formă metaforică. Prima parte a poemului transpune parcursul celest al drumului, sugerat de cuvintele - simbol, relevând registre semantice interferențiale, ce conferă armonia și frumusețea creației și integrează ideea călătoriei pe traiectoria sugerată, la nivel lingvistic, de către eul liric. Confirmarea trăirilor în natură favorizează ieșirea eului poetic din timpul profan și situarea în aura de poveste, obținută prin combinarea celor două părți ale poemului, fiecare având un câmp semantic specific, care, unite, dau logica experienței călătoriei la care se face referire în versurile poemului.

Am lecturat cu drag acest poem!
Cu prețuire pentru bucuria raiului copilăriei oferit,
Elena Papadopol

iubirea se ascunde umilă în pupila albită de ghețuri
să nu cangreneze
ploi acide scutură lutul de verde
scămoșează cerul până la os
absolutul a ieșit din termenul de garanție
își târăște umil zdrențele prin descărnările vieții
tunica lui nessus e mărime universală
și nimeni nu recunoaște c-o poartă

Dragă Maria - Elena, am selectat aceste versuri din poem pentru că exprimă atât de bine perenitatea și chiar moartea, în dimensiunea unei existențe fără iubire, care ar trebui să înnobileze soarta oamenilor.Dar, din păcate, prea puțini cred in frumos și iubire. Purtarea tunicii lui Nessus de către oricine, fără să recunoască nimeni, leagă firile omenești de moarte și, nicidecum, de veșnicia, de care ființele umane nu vor mai fi legate (absolutul a ieșit din termenul de garanție- constituie versul care exprimă această afectare a absolutului). Profunde versuri!

Cu dragul lecturii pentru noblețea spiritului poetic, care se ascunde jn versuri,
Elena Papadopol

Un poem deosebit! Prezintă zbuciumul existențial în ton de crepuscul. Titlul poeziei merge până la substratul iubirii, caracteristică a existenței adevărate. Spațiul interior se deschide. Eul poetic aspiră spre bucuria vieții, pe tărâmul existenței cotidiene, al propriei țări. Lumina discursului liric este revelată prin cuvinte cu însușirile acesteia.
Cu aceeași recunoștință,
Elena Papadopol

Vă mulțumesc foarte, foarte mult pentru scrierea dumneavoastră, ce recomandă și înstelează poemul meu. Mi-a plăcut și această inspirație poetică, reflectată, mai ales, în construcția versurilor lăsate în comentariu. Totodată, remarc momentul conflictual ce influențează creația pe site și condamn toate jignirile care vi se aduc. Toate aceste discuții, lupte mereu animate reduc din energia fiecăruia. Nu sunt utile nimănui. Contează mult faptul că, în ciuda acestor conflicte, dumneavoastră spuneți ceva cam fiecărui autor care postează, pentru a dărui și a-și înțelege fiecare imaginea poeziei create sau a fragmentului de proză.

Cu deosebit respect,
Elena Papadopol

Vă mulțumesc nespus pentru această interpretare literară, care îmi este din nou prilej de onoare. Mi-a adus bucurie. Dumneavoastră aveți un dar ceresc, cel al poeziei, dar l-am cunoscut și pe cel al criticii Dumneavoastră literare. Și toți cei care vă cunosc au simțit și au trăit, prin cuvintele dumneavoastră, această stare a poeziei.
Cu deosebit respect,
Elena Papadopol

Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierea textului spectru că v-a îndemnat să-l analizați. M-am bucurat pentru cuvintele dumneavoastră.

Mulțumesc foarte mult pentru mesaj, pentru empatie. Vă trimit gândurile mele bune!

Vă mulțumesc foarte mult pentru propunere. Chiar mi-a atras atenția în legătură cu aspectul menționat. Da, cred că e mai potrivită formularea: Îmi place să umblu...
Onorată de trecerea dumneavoastră în pagina mea!

Mulțumesc mult pentru intervenția pe text și recomandare. Le-am primit cu plăcere.

se potrivește acest cuvânt exclamativ: Fabulos!

Vă mulțumesc din toată inima pentru interpretarea minipoemului meu. Discursul dumneavoastră întotdeauna este învăluit de magia poeziei. Răspundeți cu inima colegilor de condei. Vă mulțumesc și pentru simbolica steluță, cu conotație pozitivă, care mi-a adus lumină poetică si încurajare. Am privit admirativ, de multe ori, pe site, această susținere din partea dumneavoastră față de colegii de breaslă, ajutându-i să performeze, chiar și cu reajustări, pe alocuri, ale textelor.
Cu prețuire,
Elena Papadopol

Așa este... amuzantă intervenția doamnei Iulia Elize, dar este și un lucru trist pentru că unele persoane încearcă să se remarce astfel.

Vă rog să faceți comentarii cu privire la poezia postată. Și vă recomand, în mod deosebit, dacă nu aveți capacitatea, inspirația, timpul, posibilitatea etc. de a interpreta poezie și nu comentarii, să vă întoarceți la sonetele dumneavoastră.

Caragea

Îmi sunt de folos întotdeauna îndrumările dumneavoastră literare, mai pozitive sau mai puțin pozitive; pentru mine au valoare, sunt comentarii obiective și le apreciez foarte mult. Vă mulțumesc nespus pentru faptul că investiți și timp, și energie pentru aceste interpretari și recomandări, de care beneficiază cam fiecare utilizator al siteului, nu doar eu. Deci, nu vă mulțumesc doar pentru cazul meu personal. Am remarcat, de asemenea, aceeași muncă titanică, în acest proces de receptare a poeziei, și la domnul Dragoș Vișan. Nu am observat să fiți selectivi, v-ati îndreptat atenția către majoritatea autorilor. Sunt onorată de trecerea dumneavoastră pe pagina mea!

Domnilor Dragoș Vișan, Ionuț Caragea și Ilie Stănică Viorel pentru modul în care ați receptat textul meu!

Cu deosebit respect,
Elena Papadopol

Vă rog, fiți un pic mai liniștiți, pe site, în viața aceasta literară!

Domnule Toșa,
mă deranjează asocierea textului meu cu o manea, fiindcă am pretenții mai mari de la limbajul dumneavoastră critic, decât comentariile care au degenerat sub text și despre care credeți că sunt echivalente structurii unei critici literare.

Mulțumesc foarte mult pentru apreciere și pentru versul dăruit, care întregește rima.

Cu prețuire,
Elena Papadopol

Versurile acestui minipoem marchează iubirea bunicilor, ale căror palme au contribuit la transformarea nu doar a lucrurilor înconjurătoare, prin muncă, ci și a spiritului tău poetic. Am văzut în acest poem o frumoasă viziune a trudei străbunilor, apropiate de aceea existentă în Testament(ul) lui Tudor Arghezi. Dar, în poezia ta, m-a surprins contragerea, densitatea semnificației exprimate în cuvinte puține, în care se remarcă această meditație.