Papadopol Elena

Am rămas absorbită între amintirile tale. Le-am savurat!

Am citit această prezentare a noțiunii de atelier literar, cu referire la forma de cenaclu literar a site-ului. Sunt de acord cu mesajul de chemare adresat utilizatorilor, de sub scutul izolării. Cei trei pași menționați sunt importanți, pentru că este foarte util feedback-ul colegilor de condei sub forma discuțiilor autentice, pozitive, în care fiecare trebuie să beneficieze de respect. Postarea creației proprii implică și promovarea acesteia, dar, într-adevăr, creația nu poate fi doar un exponat. O părere tot îți formezi, ceva tot îți atrage atenția și faptul că acesta este un cenaclu virtual, avem posibilitatea și capacitatea de a ieși din nepăsare.

Minipoemul începe cu verbul graseiezi. Pare bulversant versul care îl conține, dar termenul dă viziunea asupra poeziei scrise după o modă,friabilă sufletește. În timp ce, cuvintele care nu vor să moară (citez), grație trăirilor proprii și imaginației, sunt cuprinse de tăcerea interioară, rămân nesceise, necitite. Da. Și eu sunt de aceeași părere. Moda se duce deja, cât fumezi o țigară.

În această variantă eu m-am recunoscut cel mai bine. Este stilul, pe care mi l-am creat odată cu debutul literar. Uneori mă întorc la el. Îmi dă libertate. Pot să accentuez. Nu mă limitează. Am încercat și aranjarea textului în alt mod, însă am revenit asupra acestui lucru. Scris astfel mi s-a părut mai potrivit. Îmi asum această formă. În privința îndeplinirii funcției de epic sau liric, consider că am dorit-o pe a doua și, din această cauză, am diminuat-o pe prima.
Mulțumesc tare mult și pentru această intervenție. Am explicat un pic, cu gândul că am fost înțeleasă.

Vă mulțumesc nespus pentru mesajele voastre. Pentru mine înseamnă mult. M-ați citit bine.
Poți să nu te gândești la nimic, așa cum am scris, dar sufletul să înțeleagă totul, fără argumente; nu pot să explic această experiență. Dar vă doresc să trăiți de multe ori acest frumos, această stare...
Dragoș, ai exprimat și o altă viziune, pornindu-se de la nimic în lume. Merită dezvoltată ideea, ca reprezentare a realității: la nivel de Terra, fără să ne cufundăm în gânduri (despre cum să facem să fie frumos, bine, să păstrăm natura, omenia etc.), existența ar avea de suferit

Accept scuzele. Îți doresc numai bine!

pentru prima strofă, în loc de:

Îmi calc pe inimă-n amor pe urme
Dar te găsesc doar în pricini de zare

poate ar fi potrivit:

Eu calc pe urme de amor în lume
Dar te găsesc doar în lumini/ pricini de zare

Mi-a plăcut poemul, dar, la fel, mă oprisem la primul vers și mă gândeam...

Doresc numai bine și mult succes!

pentru trecere și aprecierea plăcută.

De remarcat, în text, detaliile:
Trăiau greu. Își luau de la gură, ca să dea pe cărți, hârtie, stilouri, cerneală și flori. (...) au spart librăria orașului. Le mirosea a carte nouă în cămăruță și cerneluri scumpe

În biblioteca sau în librăria virtuală nu are nimeni tangență cu aceste lucruri. Am răspuns eu în locul autorului și sper că nu am deranjat. Îmi cer scuze și față de dumneavoastră și sper să ne fie folositoare părerile tuturor!

Am să deschid fereastra de sus
Din Dulapul Tympului cu 5 uşi
Fiecare uşă, un anotimp
Al 5-lea anotimp fiind al Poeziei Pictate
Pe zmeul de hârtie
Rămas moştenire din copilărie
Când am ajuns prima dată la mare
De pe ţărmul înalt am văzut Infinitul
Cel care mi-a făcut cunoştinţă cu integrala zilei
în mine-au început să cânte
marea şi deşertul
muntele şi izvoarele
ca nişte limite
cu cele 7 nedeterminări
fiecare din ele cu câte trei cărări
şi-o Lună Albastră în coroana teiului
Ochiul ceasului de cafea,
Cu argumentul clipelor lungi
Dintr-o ceşcuţă care are fericirea în ea,
Stă de vorbă cu o stea.
Steaua poveştii fără capete
De pe Stradela cu câini şi pescăruşi
Cu o mie de ferestre şi uşi
Şi toate celelalte care ţin de viaţa la mare
Fără margini, răzoare şi hotare
Restul le lăsăm în clasele de resturi modulo 12
Pe ani, luni, zile, ore, minute şi secunde
Să aibă şi secundarul un rost

Îmi place foarte mult această parte a scrierii dumneavoastră, a poemului în proză. Prezintă ipostaza aceea a poetului, a cărui puritate îi luminează calea și deschide zarea.
Am citit cu plăcere!

Astfel lucrează un suflet de manager slab! Are suflu poetic metafizic și scrie poeme frumoase cu propriile forțe!

Mi-a plăcut poemul! Este sesizabilă luciditatea discursului liric. Versurile de început îți îndreaptă atenția, în timpul lecturii, spre circumscrierea mesajului lor în câmpul semantic al conceptului de valoare:

au trecut anii de tinichea
și verile de aur s-au dus
cineva ne-a spus că
prieteniile din tinerețe nu durează

Se vede că anii de tinichea au rămas cu valoarea de aur a verilor în evoluția eului poetic!

Poate e bine, dacă aveți posibilitatea, să înlocuiți această formulare: care, când din exemplul: în orășelul în care, când se întâmpla ceva
Aș sugera: în orășelul unde, atunci când se întâmpla ceva... (e doar o sugestie).

Frumos mesajul textului! Subliniază, la final, aspectul îndepărtării societății de lectură. Mi-a plăcut foarte mult această scurtă narațiune cu sentință. Dar cred că transmițătorul mesajului se poate identifica și el cu destinatarii, cu cititorii. Vocea interioară s-a dedublat, s-a erijat într-un apărător al cuplului prezentat, iar numele personajelor care îl formează revelează și un potențial comic de situație, mascând oameni simpli, care cred în literatură și iubire.
Am lecturat cu plăcere!

că atunci când trăiești în opera unui scriitor, e posibil să gândești și să te exprimi asemănător, adică să scrii la fel cu el. Această etapă pare a fi, gândindu-mă la mai multe exemple din literatură, etapă de început. Cred că poate fi numită (și voi împrumuta expresia de la domnul Vișan) glaciară sau îngheț. Nu găsesc a fi un lucru rău. Pentru că, va urma, cu siguranță și Dezghețul, când Poetul se va împlini cu toate simțurile.
Mie mi-a plăcut poezia, chiar dacă discursul liric pare a avea o preferință pentru registrul eminescian...

Puteți cuprinde povestirile intr-un volum. Si romanul este o alegere, dar scrierea lui implică cercetare, personaje, planuri de acțiune... Ambele idei sunt de luat în seamă. Este un must do! (am kmprumutat și eu acest neologism articulat, din alt context.) Am remarcat că ați folosit termeni neologici, ați dat câteva exemple, prin referire la acest aspect al dinamicii limbii în momentul întâlnirii cu viitorul...
Am citit cu plăcere, însă, așa cum a remarcat și domnul Caragea, această a doua povestire mai trebuie lucrată. Propozițiile să fie mai scurte... și eu mai cred că tocmai acest fragment, pe care l-am luat cu copy-paste și l-am inserat mai jos, poate introduce o altă povestire... poate nu v-ați dat seama, dar deja vă raportați la un alt timp (cel al copilăriei), introduceți suspansul, interesul...
Poate că acest fragment este, de fapt, începutul unei alte povestiri...!
Am lecturat cu plăcere! Multă inspirație vă doresc!

fantoma era într-o misiune și nu avea să se care din lumea de azi prea curând. Mișto, mi-am zis, poate îmi iese de un scenariu de film sau măcar de o scenetă de Anul Nou la vreo Casă de Copii de sector. Încă nu venise nimeni altcineva în stație. M-am dus eu iar. Evident, nas în nas cu fantoma am dat peste același spectru. Atunci am realizat că mirosea. Da, mirosea cum îmi mirosea mie în copilărie atelierul în care maistrul Căpșună ne ducea cu clasa să învățăm să pilim, să tăiem cu bomfaierul și să batem cuie. Mirosea a fabrică din industria metalică. Venea de la serviciu, am dedus. Unde lucra, oare? La IMGB? La "Autobuzul"? La "23 August"? Nu prea era important pentru poveste, aparent, dar simțeam că ceva trebuie să se lege și de mirosul acela de metal prelucrat. Poate plasa lui căra metal abia modelat

Puteți cuprinde povestirile intr-un volum. Si romanul este o alegere, dar scrierea lui implică cercetare, personaje, planuri de acțiune... Ambele idei sunt de luat în seamă. Este un must do! (am kmprumutat și eu acest neologism articulat, din alt context.) Am remarcat că ați folosit termeni neologici, ați dat câteva exemple, prin referire la acest aspect al dinamicii limbii în momentul întâlnirii cu viitorul...
Am citit cu plăcere, însă, așa cum a remarcat și domnul Caragea, această a doua povestire mai trebuie lucrată. Propozițiile să fie mai scurte... și eu mai cred că tocmai acest fragment, pe care l-am luat cu copy-paste și l-am inserat mai jos, poate introduce o altă povestire... poate nu v-ați dat seama, dar deja vă raportați la un alt timp (cel al copilăriei), introduceți suspansul, interesul...
Poate că acest fragment este, de fapt, începutul unei alte povestiri...!
Am lecturat cu plăcere! Multă inspirație vă doresc!

fantoma era într-o misiune și nu avea să se care din lumea de azi prea curând. Mișto, mi-am zis, poate îmi iese de un scenariu de film sau măcar de o scenetă de Anul Nou la vreo Casă de Copii de sector. Încă nu venise nimeni altcineva în stație. M-am dus eu iar. Evident, nas în nas cu fantoma am dat peste același spectru. Atunci am realizat că mirosea. Da, mirosea cum îmi mirosea mie în copilărie atelierul în care maistrul Căpșună ne ducea cu clasa să învățăm să pilim, să tăiem cu bomfaierul și să batem cuie. Mirosea a fabrică din industria metalică. Venea de la serviciu, am dedus. Unde lucra, oare? La IMGB? La "Autobuzul"? La "23 August"? Nu prea era important pentru poveste, aparent, dar simțeam că ceva trebuie să se lege și de mirosul acela de metal prelucrat. Poate plasa lui căra metal abia modelat

Mi-a captat atenția fragmentul și l-am lecturat, pe nerăsuflate, cum se spune. Narațiunea este expresivă, concentrată. Printr-o simplă întrebare aduceți în text fantasticul, ieșirea din timp, confruntarea atât cu realitatea obișnuită, cât și cu cea a morții...
Mi-a plăcut foarte mult textul.

Am înțeles situația. E bine că totul s-a rezolvat. Și eu îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva, cu ceva. Trimit toate gândurile mele bune tuturor, cu respect și prețuire.

Superb poemul! Și interpretarea, asemenea! Am recitit versurile, ca o furtună de lumină, pornită din suflet. Și cronica - o altă poezie!