Proză
CUPLUL DE DEPENDENȚI DE LITERATURĂ A FOST CONDAMNAT
2 min lectură·
Mediu
Gogu trăia un coșmar de ani de zile. Pe lângă el, ca o iubită și ea cu mari probleme, trăia Lizica. Un cuplu blestemat, așa era considerat în orășelul în care, atunci când se întâmpla ceva, era de rău. O iubire chinuită din cauza dependenței ambilor. Dependenți fără salvare, fără speranță, fără tratament. La marginea societății, uitați de noroc și de zâmbet, Gogu se iubea, totuși, cu Lizica și mergea mai departe. La rândul ei, Lizica se iubea cu Gogu și își vedea de destin. El era omul ei și îl vedea perfect, așa cum și el o vedea pe ea. Gogu se droga cu lectură iar Lizica se droga cu scrisul. El citea tot timpul iar ea scria alături de el. Trăiau într-o cămăruță care avea cărți în loc de mobilă și mai avea și manuscrisele Lizicăi: zeci de kilograme de caiete. Dependența de literatură duce la asemenea drame imobiliare. Vorbeau doar când făceau dragoste. El exprima plăceri citite la Anais Nin ori Nabokov iar ea șoptea fraze, printre săruturi, ale personajelor cărților ei de dragoste. Trăiau greu. Își luau de la gură ca să dea pe cărți, hârtie, stilouri, cerneală și flori. Asta da, florile erau bomboana pe coliva dezastrului lor, nu puteau fără flori. Flori pe cărți, printre cărți, flori pe care Lizica scria ori se întindea goală să o iubească Gogu sau să viseze istorii noi care strigau să fie scrise. Când n-au mai putut de atâta suferință, au pus la cale un plan și l-au dus la bun sfârșit: au spart librăria orașului. Fericiți au fost patru ore, le mirosea a carte nouă în cămăruță și a cerneluri scumpe tronau printre flori, în călimări franțuzite. Toate indiciile polițiștilor duceau la ei. Doar la ei. Dependenții orașului, drogații cu literatură, toată lumea spre ei arăta cu degetul ca unici suspecți. Au fost condamnați în regim de urgență, societatea nu-și putea permite să riște mult cu ei în libertate. Gogu și iubita lui își execută pedeapsa pe viață într-o bibliotecă de maximă siguranță din Povești-Leordeni, orașul visat de Lizica într-o nuvelă de-a ei. Judecătorul le-a admis încarcerarea acolo. Drogații să stea cât mai departe de lumea normală de astăzi, așa suna, la final, justificarea instanței.
0231.625
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 368
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “CUPLUL DE DEPENDENȚI DE LITERATURĂ A FOST CONDAMNAT .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/proza/14173316/cuplul-de-dependenti-de-literatura-a-fost-condamnatComentarii (23)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu îmi convine că folosiți o prescurtare de la numele Eliza, ca și despre o scritoare. Puneți altă meserie, sau numiți-vă fiica scriitoare Eliza (Lizzie) așa cum mi se spunea și mine. Și eu îmi voi numi nepotul Sorinel, scriitor, căci e nume rar și e scriitor. Să văd dacă vă deranjează...
0
Ce manuscrise are Eliza, că io nu știu. Vă rog nu mai faceți parodii cu scriitori cu numele meu.
0
Iulia hahahaha!
0
Absolut genial, dragă Iulia. Am râs cu poftă. Nu, nu m-ar deranja utilizarea numelui meu ori a diminutivului. În fond nu dețin oficial dreptul asupra lui.
0
Dar de ce ai făcut-o pe Liz scriitoare, ei vezi, stai așa. Că e cu skepsis.
Distrează-te, oricum s-au mai distrat și alții, cam de-aia au fost sabotați și hliziți scriitori, inclusiv pe acest site, de-aia au plecat Anghel Pop, și alții, scriitori au mai fost atacați inclusiv sub Ceaușescu.
Lista atacurilor la persoană, se poate urmări pe site, nu am fost singura. Noi scriitorii avem miere pe mâini și trag bine muștele, la miere....!
Distrează-te, oricum s-au mai distrat și alții, cam de-aia au fost sabotați și hliziți scriitori, inclusiv pe acest site, de-aia au plecat Anghel Pop, și alții, scriitori au mai fost atacați inclusiv sub Ceaușescu.
Lista atacurilor la persoană, se poate urmări pe site, nu am fost singura. Noi scriitorii avem miere pe mâini și trag bine muștele, la miere....!
0
Să le fie țărâna ușoară celor plecați! Cred că supraviețuim și fără ei hahaha!
0
Distincție acordată
Citit, plăcut. Mă duc să devalizez o librărie. Cum la noi în oraș nu mai există, mă voi orienta înspre altă localitate din apropiere. Caracal de exemplu.
0
dacă intri într-o librarie si vreiliteratură bună, întreabă ce nu se vinde, apoi fii haiduc, că oricum nu-i pasă nimănui!
0
Frumos mesajul textului! Subliniază, la final, aspectul îndepărtării societății de lectură. Mi-a plăcut foarte mult această scurtă narațiune cu sentință. Dar cred că transmițătorul mesajului se poate identifica și el cu destinatarii, cu cititorii. Vocea interioară s-a dedublat, s-a erijat într-un apărător al cuplului prezentat, iar numele personajelor care îl formează revelează și un potențial comic de situație, mascând oameni simpli, care cred în literatură și iubire.
Am lecturat cu plăcere!
Am lecturat cu plăcere!
0
Poate e bine, dacă aveți posibilitatea, să înlocuiți această formulare: care, când din exemplul: în orășelul în care, când se întâmpla ceva
Aș sugera: în orășelul unde, atunci când se întâmpla ceva... (e doar o sugestie).
Aș sugera: în orășelul unde, atunci când se întâmpla ceva... (e doar o sugestie).
0
Leonard, cu riscul să fiu ”pe lîngă” (că offtopic nu-mi place), voi spune aici o scurtă întîmplare dintr-un orășel de provincie, în primele zile din 1990. Pe vremea aceea eram un_fel_de_revoluționar, făceam parte din celebrul CPUN. Și formasem echipe care să controleze magazinele și să scoată de sub tejghele toată marfa dosită, de orice fel ar fi fost. Eu eram în echipă cu un ofițer de miliție (m-a surprins profesionalismul lui, mai tîrziu a devenit chiar comandantul IPJ). La insistențe mele, am verificat și librăria cooperației, unde vînzătoarea refuza să-ți vîndă chiar și cărțile expuse în raft dacă observa un interes prea mare a cumpărătorului. Am controlat-o în mai multe rînduri și de fiecare dată am scos din depozit și le-am pus spre vînzare vrafuri de cărți, care de regulă se vindeau preferențial (Cel mai iubit dintre pămînteni, ar fi un exemplu). În final, vînzătoarea și-a luat concediu medical în urma unor afecțiuni cardiace.
0
Mi se pare că ar fi ceva ca Maestrul și Margareta.
Plot hole:
Azi sunt cărți electronice disponibile. Cele vechi sunt gratis pe net. Nu e nevoie de furt. Milioane de cărți!
Mi se pare că nu are sens cazna lor, afară de cea a iubirii care e misterioasă mereu.
Plot hole:
Azi sunt cărți electronice disponibile. Cele vechi sunt gratis pe net. Nu e nevoie de furt. Milioane de cărți!
Mi se pare că nu are sens cazna lor, afară de cea a iubirii care e misterioasă mereu.
0
cazul dânsei a fost la TV
a făcut o clismă și a scăpat
a făcut o clismă și a scăpat
0
De remarcat, în text, detaliile:
Trăiau greu. Își luau de la gură, ca să dea pe cărți, hârtie, stilouri, cerneală și flori. (...) au spart librăria orașului. Le mirosea a carte nouă în cămăruță și cerneluri scumpe
În biblioteca sau în librăria virtuală nu are nimeni tangență cu aceste lucruri. Am răspuns eu în locul autorului și sper că nu am deranjat. Îmi cer scuze și față de dumneavoastră și sper să ne fie folositoare părerile tuturor!
Trăiau greu. Își luau de la gură, ca să dea pe cărți, hârtie, stilouri, cerneală și flori. (...) au spart librăria orașului. Le mirosea a carte nouă în cămăruță și cerneluri scumpe
În biblioteca sau în librăria virtuală nu are nimeni tangență cu aceste lucruri. Am răspuns eu în locul autorului și sper că nu am deranjat. Îmi cer scuze și față de dumneavoastră și sper să ne fie folositoare părerile tuturor!
0
Sunteți delicioși cu toții, în felul vostru,cu mențiune specială pentru doamna Papadopol! Mulțumesc!
0
Distincție acordată
Las și eu o steluță, să se știe că nu mai doresc parodii, deși apreciez specia... Dar e greu să fii în sandalele pățitului, nu că nu e amuzant. Aș prefera să se scrie mai ”domestic”, e greu ca numele să îți fie parodiat, nu vreau să umblu niciodată numai în papucii mei aparenți....
0
Dragă Iulia, gusturile nu se discută. Eu ador pamfletul. A râde e esențial. Ca specii literare, de exemplu, eu nu gust poezia cu rimă albă. Nu am întâlnit ceva de calitate de la Nichita încoace. Cât despre numele tău băgat în povești, trebuie să trăiești cu asta! Dar... cum suferi? Nu mai dormi? Ai coșmaruri? Mă îndoiesc:)))))
0
Așa e... Ce mai e și un atac la persoană... Atacăm, atacăm, real, voalat, tot înainte, cadențat. Ce mai e și un atac, un fel de mămăligă cu brânză, pe care o mâncăm constant, numai că stomacul care se apleacă e al atacatului (la persoană).
0
Data viitoare, în dar o steluță, mai amplă... În afară de portocaliu, care e culoarea mea preferată, orice altă culoare, în bleu.
Bleu cu un fel de pajură desenată pe ea, ca să ne aducă aminte de povești și foiletoane despre persoane, inventate de oameni care probabil nu au ce face, în timpul lor liber, decât tot felul de remarci și atacuri la persoană, care ni se va promite că se vor repeta... Așadar, continuă tot așa! ”Ține-o tot așa”, cum zic românii (și tu, de altfel...)
Totul e să fim politicoși pe site, mereu, ceea ce e un mers bun...
Bleu cu un fel de pajură desenată pe ea, ca să ne aducă aminte de povești și foiletoane despre persoane, inventate de oameni care probabil nu au ce face, în timpul lor liber, decât tot felul de remarci și atacuri la persoană, care ni se va promite că se vor repeta... Așadar, continuă tot așa! ”Ține-o tot așa”, cum zic românii (și tu, de altfel...)
Totul e să fim politicoși pe site, mereu, ceea ce e un mers bun...
0
O să mă retrag de pe acest site, într-o zi, dacă așa e mai bine, pentru toată lumea... Uneori, e mai bine să alegi plecatul, dacă este o atmosferă de așa natură, dar îmi pare rău pentru eforturile de bine care s-au făcut pe acest site...
Probabil, faptul de a fi prea bun, în materie de literatură, deranjează uneori. Nu înțelegeam de ce biografia nu se pune sus, de autori. Sunt autori care au scris cărți, dar nu își pun sus biografia. A fi prea bun, poate deranjează alte orgolii...
Nu se înțelege că a fi mai mulți buni ajută trendul literar, era, a fi un grup care e mai bun într-o eră, o epocă literară, potențează pe toată lumea. Nu, sunt aici oameni, care percep vârfurile care pe o amenințare și poate de asta se subminează, ei nu văd că sunt câștigați, dpdv literar, dacă sunt însă mai mulți buni, pe aceeași linie. Întotdeauna un trend general bun, potențează pe toată lumea... În general, eu zic că comunicarea e disfuncțională, însă. E un fel de ”cățărat”, pe ceilalți oameni de valoare și o subminare a calității...
Probabil, faptul de a fi prea bun, în materie de literatură, deranjează uneori. Nu înțelegeam de ce biografia nu se pune sus, de autori. Sunt autori care au scris cărți, dar nu își pun sus biografia. A fi prea bun, poate deranjează alte orgolii...
Nu se înțelege că a fi mai mulți buni ajută trendul literar, era, a fi un grup care e mai bun într-o eră, o epocă literară, potențează pe toată lumea. Nu, sunt aici oameni, care percep vârfurile care pe o amenințare și poate de asta se subminează, ei nu văd că sunt câștigați, dpdv literar, dacă sunt însă mai mulți buni, pe aceeași linie. Întotdeauna un trend general bun, potențează pe toată lumea... În general, eu zic că comunicarea e disfuncțională, însă. E un fel de ”cățărat”, pe ceilalți oameni de valoare și o subminare a calității...
0
Recomand, editorial, o mai mare curățenie pe texte, gen atac la persoană. E un site de mare onoare, recomand pe viitor, chiar dacă plec, chiar dacă rămân, o mai mare atenție, pe site.
0
Nu înțeleg, Iulia. Deloc. Îmi pare rău.
0

Cred că este un text epic fain. Dar nu aduce față de maestru ceva foarte nou în discurs. Așa se pot face multe scrieri. Mai bine scenarii și teatru. Bineînțeles că se simte și Urmuz.
Mă întreb însă cum se putea evita dubla influențare. Prin niște descrieri mai ample. Ele totuși există ceva-ceva: flori presate, obsesia cărților în cuplu. Să fi fost mai mukt descriptiv, ori portretizarea mai necaricată.