Papadopol Elena

validez ph-ul iubirii
beau soare până mi se usucă mările
(...)

îmi iau chipul din mâinile lutului
apa de zboruri îl spală
în rugă smerită
primesc moartea ca pe-o anafură de stele

Îmi plac aceste imagini. Se potrivesc stilului tău. Sunt sensibile. Și chiar dacă mimează o ispășire, totodată, sunt sălbatice, în sensul că dau impuls minții să găsească sensuri...

E toamna plăcută

M-ai intrebat: Cum este afară?
O toamnă cum îmi place mie, ți-am răspuns.
Ieri a fost soare și ne-am plimbat împreună.
Azi e înnorat și am pus visurile la uscat.
Destinul lor este să șteargă
amprentele umbrelor în viețile noastre.
Copacii sunt colorați.
Nimeni nu le-a dat motiv să fie văzuți altfel.
Iarba crescută e ruginie.
A-ntins o cursă statorniciei.
Păsările încă mai cântă.
Înșelate de ceață, au făcut cale întoarsă.
E toamna care-mi place mie.
Și tu mi-ai spus: Frumos...!

Vă trimit gândurile mele bune și vă îmbrățișez! Mai și glumim.

Mă bucură că v-a atras poezia mea. Vă mulțumesc pentru cuvintele, pe care mi le-ați adresat. Cu drag, vă doresc, asemenea,o zi frumoasă, luminoasă!

mi-ați dat de gândit, pentru că îmi place foarte mult varianta dumneavoastră.

domnu Ionuț, pentru soluția constructivă pe care mi-ați propus-o. Aveți dreptate. Însă doresc să o aprofundez. Mulțumesc din suflet.

domnule Dragoș Vișan. Da, poemul a început dintr-o conversație personală, din familie. Ați intuit bine. Am citit, cu drag, rândurile dumneavoastră.
Călători prin Dobrogea suntem deseori...

pentru povestea creată și dăruită mie.

pentru trecere și varianta propusă.
Te mai aștept. Pe motan îl chema Cicatrice. L-am adoptat și i-am dat acest nume, din cauza semnului, pe care îl avea în dreptul ochiului. I-am păstrat amintirea în poezie.

nevinovatului legănat

Eu am remarcat aceste semnificații ale mesajului poetic: Sufletul nu poate face nimic pentru a împiedica răstignirile/ dramatismul întâmplărilor sau încercările date de divinitate,în locul nevinovatului leagăn al brațelor mamei. Nu cred că acoperă pe deplin textul, dar este reacția, de după lectură, cu care am rezonat.

Multă inspirație în continuare pentru Corăbierii de lumină!

Am lecturat poemul, despre care pot spune că reprezintă un alt aspect al creației tale. În viață, de multe ori, ne întrebăm: ce sete sau foame avem (citez: Ce sete te arde, ce foame te hăituiește?) și constatăm că acestea nu sunt împlinite de ceva care să le astâmpere (citat: o prăjitură bună, cu glazură aurie, de servit pe terasă). În discursul poetic, te referi la bogăția interioară, la dorința de a deveni noi înșine alții. Tu conectezi această stare interioară la viața trăită care transmite povestea, înțelesurile ei... În ciuda aspectelor dureroase, eul tău poetic reușește să coboare, citez: în mina cea mai adâncă, să găsească ceva să astâmpere această căutare interioară, să îți devină poezia Apocalipsa inimii.

Am selectat:

Eu am ales jupuirea până la os,
coborârea în mina cea mai adâncă, forarea în adâncul adâncului,
pun dinamită, sap cu toate uneltele probabile, posibile
și când ele s-au tocit sap cu mâinile, cu unghiile, cu dinții, cu ochii,
ascult inima focului cum duduie,
năprasnic, până devin una cu ea, a totului vibrare.

Cred că poți să elimini aici: probabile, posibile. Bănuiesc că este doar o primă versiune. Mai ai versul acesta:
Dar primesc precum un dar prețios totul

în care poți înlocui primul dar (dacă ții la el, cu însă)
Mi-a plăcut ideea poetică, revelatoare... ...pentru mine este un pic cam dur finalul. Fiecare autor cum preferă...

Îți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale.

Mesajul versurilor se află în modul cum ți-ai trăi iubirea, amiază să ții pălăria de soare pe spate!

iubirea te obligă să ții pălăria de soare pe spate
chiar și la amiază

Felicitări! Mi-a plăcut poemul.

pentru lectura poemului meu și apreciere,domnu Ionuț! Mă onorează întotdeauna trecerea dumneavoastră!

domnule Dragoș Vișan! Am reluat mesajul. Nu știu cum am făcut, dar după ce am scris prima dată, nu s-a expediat. E vina mea. S-a mai întâmplat. Prin urmare, e posibil să mai apară, odată cu acesta, și celălalt.
Am citit cu drag cuvintele, pe care le-ați scris în subsolul poemului, cu acel autentic specific firii dumneavoastră scriitoricești. Vă mulțumesc!

Foarte frumos poemul! Mi-a plăcut!

Acest sentiment, iubirea, a primit o formă profundă, dramatică în versurile primei strofe. Poezia ni-l deschide, ni-l mărturisește în senzațiile produse de fiorii provocați în versurile:

pășesc peste abis lăsându-mă pradă
vulturilor care îmi tot vizitează rănile
așa scriu despre tine

În a doua strofă am simțit acel glas liric calm, strecurând în discursul liric motivul îngerului dăruit, protector al aerului blând în care îndrăgostiții visau împreună.

Metaforele mă impresionează și mai mult această alăturare de sintagme generatoare de imagini despre care aș spune că nu doar stârnește un : wooow din suflet, subliniind vibrația, ci simți că e vorba de mult mai mult...

un praf de polen
amintește de un curcubeu siluit de ploaie
Superb!