Fereastră, la etaj

se repetă vântul.

oricum, finalul mi se pare prea soft. aş prefera

în tăcere
mimând fericirea

Mulțumesc foarte mult. Mă gândesc...
Acesta e finalul...

și peste toate
un sfârșit de vară
alături de tine
în tăcere
merge vântul
apostol mimând fericirea
ce leagănă o rază de soare


Fereastră, la etaj

mult zgomot
clădiri noi și
altele dărâmate
copaci care
nu știu să se ascundă
oameni care
aleargă
nimeni nu vede pe nimeni
și peste toate
un sfârșit de vară
alături de tine
în tăcere
merge vântul
apostol mimând fericirea
ce leagănă o rază de soare

Sau... pentru că vântul și tăcerea apar mai des în texte, și pentru că în forma inițială a poemului apare: cu vântul
voi lega acești termeni, ca să formez cuvântul, glasul din interior; și voi elimina apostol

Fereastră, la etaj

mult zgomot
clădiri noi și
altele dărâmate
copaci care
nu știu să se ascundă
oameni care
aleargă
nimeni nu vede pe nimeni
și peste toate
un sfârșit de vară
alături de tine
în tăcere
merge cuvântul
mimând fericirea
ce leagănă o rază de soare

să nu deviați foarte mult de la ceea ce ați simțit. Alegerile vă aparțin. Luați-vă timp, reveniți după mai multe zile peste versuri. Le veți privi și din alte unghiuri.

Mulțumesc mult!

și peste toate
un sfârșit de vară
alături de tine
în tăcere
merge fericirea
cu vântul ce leagănă
o rază de soare

nu citisem toate comentariile

Mulțumesc foarte mult, Ilie, pentru tecere și implicare. Da... Și mie îmi place mult forma aceea.

Mulțumesc foarte mult pentru trecere, mesaj și steluța acordată în semn de apreciere a poemului. În interiorul fiecăruia se află un singur poet: Dumnezeu. E mereu alături de tine!