Poezie
Panta rhei
1 min lectură·
Mediu
când am crezut
că s-a terminat
inima îmi repeta
să mă întorc
la tot ce am lăsat
un munte
mic infinit
din toate văile strânse
cu maci și liliac înflorit
o lumină
cea mai adâncă
a unei frunze murind
din prea puțin timp
o privire
peste clipele
rămase în umbră
ca o mișcare fără urme
o noapte
în fața visului
cu porțile închise
o iarnă
obosită să meargă
peste întinderea topită
căutam frumusețea
precum visul caută împlinirea
căutam himera
ce transcende realitatea
05930
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Papadopol Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Papadopol Elena. “Panta rhei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papadopol-elena/poezie/14172215/panta-rheiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
La acest poem e și mai profundă aprecierea! Mulțumesc pentru recomandare și cuvintele dăruite!
0
Am înțeles și aici ideea: albina, de la final, era minunea, dar fără ea, răspunsul nu mai vine... și atunci, finalul încheiat brusc dă, de fapt, deschidere poemului, lasă cititorul să interpreteze dacă "panta" se finalizează sau se prelungește...
Mulțumesc pentru descoperire și corectură! Domnule Ionuț Caragea, pot înlocui cu varianta primită?
Mulțumesc pentru descoperire și corectură! Domnule Ionuț Caragea, pot înlocui cu varianta primită?
0

poetul metafora”
aș elimina aceste versuri din poem
….
mi-a plăcut. chiar m-a pus pe gânduri- pe mine ce m-ar întoarce din drum, inima sau rațiunea?
prefer varianta propusă de poem, sper să “curg” astfel
mulțumesc.