Pulbere de tăcere

Când am ajuns pe culmea întunericului, am adus în viață o parte din mine, la fel ca a ta. Un miracol și nu s-a mai răsucit cuțitul în rană. Din inima nopții, am luat în brațe zorii, viețile noastre, în tăcere, în conul de lumină al inimii mele, să primească sărutul seninului, pândit de întunericul de după stele.