P. Tóth Irén

lui Zsuzsa s-a sfârșit o singurătate nesfârșită stau chircit de douăzeci și unu de ani în urma negativelor dragostei tale - în amiaza ciclonilor - de-aici vara se retrage grindina mă

Aici acum este ”nu este”. Timpul responsabililor proști și al ticăloșilor iresponsabili. Nu! Nu! Nu! N-am nevoie, nu vreau asta! Prea multe semne de exclamare. Ar fi mai corecte semnele de

Caut totdeauna ceva. Uneori parcă inima parcă ochii parcă mâinile mi-ar lipsi. După genele închise caut lumina curată frumoasa tânără a zorilor și iată

(... Și totul e mai frumos, mai curat, mai bogat! Cinstea mea se varsă cu putere; Și lumea-i cinstită, simplă, curată Ca și noi doi!... Dintr-un poem scump, nereușit al unui

Tovarăș drag și dulce ce contract e-acesta? Ce Dumnezeu fuse care-n inimi ne scrise? Pe perna asta moale nu mă-odihnisem încă. E cântul sufletului ce n-auzisem

Da, murise de dragoste. Pe margine de drum, lângă șanț, cu frica-n vine, abia trăind, târa inima în vad adormitor de stele. Kondor Béla Traducere de P. Tóth Irén

Când ieșisem pe poartă era zece ceasul, pe roți lucii cântând trecea brutarul, sus avion, soare - era zece ceasul, mi-am amintit mătușa moartă și zburară deasupra-mi iubiții mei care

Totdeauna se ucide undeva, pe brațul văii cu gene închise, pe vârfuri iscoditoare, oriunde, și degeaba vrei să te consolezi spunând: e departe! Shanghai sau Guernica atât de

Ploaia cade cade ploaia parcă mărgele opale ar cădea din șorțul negru al cerului ploaia cade cade cade. Kassák Lajos Traducere de P. Tóth Irén

Plouă des și monoton parcă mărgele opale ar cădea din șorțul negru al cerului și tot plouă plouă plouă plouă. Kassák Lajos Traducere de P. Tóth Irén

Nu te chem cu voce tare. Te ascund între lâna cerului și coralii mării. Potcoave de cal răsună pe pietre să n-audă nimeni zvonul inimii. Vezi te scriu în poezie. Cum altfel aș putea. La

Ea a murit pe cine-am iubit e-adevărat că nu i-am spus niciodată. Atunci eram doar prieteni. Trăia cu un alt bărbat, tatăl legitim al celor trei copii. Avea doar douăzeci și doi de ani și cei

Căci toate ne părăsesc atunci. Separat liniștea cerului, a pământului de veci al sfârșitului lumii, și separat liniștea cuștilor de câini. În aer armată fugară de păsări. Și vom vedea soarele

Noaptea când dormi și-aud cum răsufli, mă sperii: ăsta-i ceea ce iubesc? Acest cazan ce gâfâie-ntruna și toace, acest orfan? - gândesc. Și-ascult cum fură viață din nimic acest burduf plăpând,

Azi m-am născut. Noaptea. Să omor însuflețiri, să schimb groaza în fericire, cândva. Duceți iluziile uzate! Noaptea-i târzie, mâinile mele degeaba te caută, mâini ce te roagă, te

Nu știu, dacă sunt poet, poate n-am putere nici pentru un om. Dacă am un loc de unde pot sări în înălțimi întunecate, să privesc împrejur. Acest ascunziș e al meu ori a miliardelor

Lenevesc pe patul trufaș al iubirii de sine, pe plapumă, ca-n plină zi, cade lumina galbenă a nopții. Între fum și cafea stau tolănit, căci treaba mea, destinul mi-e doar de a trăi. Suntem, cât

Unde să-mi ascund mâinile? Am moștenit mâinile tale, mamă, dar știu, că nu dorești regatul meu. Așa că demisionez, renunț la tron, mă leapăd de puterea necerută. Aici ți-s mâinile. Sunt

Foc, tu minunat, tropot, puternic înstelat, încinge mortal lovomotiva, gonește-o, ca singurătatea să nu-i fie povară, foc

Înainte de-a pleca, mai am câte ceva de făcut. Căci încă nici nu te-am iubit. Nu aveam timp, - făceam dragoste, mai lucram, și ne îndemnam, că vom mai avea timp înainte. Vom avea timp să suflăm

Esența sărbătorilor e-n zilele obișnuite. Numai cu zilele obișnuite, pot sărbători numai cu zilele obișnuite - spune țara -, din zilele obișnuite mi se nasc sărbătorile, ele fiind adevăratele

În vis făceam dragoste cu cineva, era în tricou roșu iar spatele meu era gol, obscen și real, fără apărare. A doua zi veni să mă iubească la soare, cu-adevărat, însă cu totul altfel e

Ca norul grădina rădăcina soarele vaporul fluviul așa te iubesc. Așa iubesc genunchii tăi de-omăt palma ta de vânt cotul tău de apă panseluțele ochilor melcii urechilor buburuzele

Foc dulce străzi se încălzesc cu aer mai dulce unde tu fugi cu picioarele-ți albe. În pieptul meu vuiește după tine un motor mai ascuțit, decât chinul, mai sfâșietor, ca