salutul avionului de hârtie
lui Zsuzsa s-a sfârșit o singurătate nesfârșită stau chircit de douăzeci și unu de ani în urma negativelor dragostei tale - în amiaza ciclonilor - de-aici vara se retrage grindina mă
PIP. Tóth IrénNununu
Aici acum este ”nu este”. Timpul responsabililor proști și al ticăloșilor iresponsabili. Nu! Nu! Nu! N-am nevoie, nu vreau asta! Prea multe semne de exclamare. Ar fi mai corecte semnele de
PIP. Tóth IrénMarele semn de întrebare
Caut totdeauna ceva. Uneori parcă inima parcă ochii parcă mâinile mi-ar lipsi. După genele închise caut lumina curată frumoasa tânără a zorilor și iată
PIP. Tóth IrénScrisoare torențială continuă
(... Și totul e mai frumos, mai curat, mai bogat! Cinstea mea se varsă cu putere; Și lumea-i cinstită, simplă, curată Ca și noi doi!... Dintr-un poem scump, nereușit al unui
PIP. Tóth IrénLitanie
Tovarăș drag și dulce ce contract e-acesta? Ce Dumnezeu fuse care-n inimi ne scrise? Pe perna asta moale nu mă-odihnisem încă. E cântul sufletului ce n-auzisem
PIP. Tóth IrénȘanț
Da, murise de dragoste. Pe margine de drum, lângă șanț, cu frica-n vine, abia trăind, târa inima în vad adormitor de stele. Kondor Béla Traducere de P. Tóth Irén
PIP. Tóth IrénPace, groază
Când ieșisem pe poartă era zece ceasul, pe roți lucii cântând trecea brutarul, sus avion, soare - era zece ceasul, mi-am amintit mătușa moartă și zburară deasupra-mi iubiții mei care
PIP. Tóth IrénDormi
Totdeauna se ucide undeva, pe brațul văii cu gene închise, pe vârfuri iscoditoare, oriunde, și degeaba vrei să te consolezi spunând: e departe! Shanghai sau Guernica atât de
PIP. Tóth IrénMonoton (2)
Ploaia cade cade ploaia parcă mărgele opale ar cădea din șorțul negru al cerului ploaia cade cade cade. Kassák Lajos Traducere de P. Tóth Irén
PIP. Tóth IrénMonoton
Plouă des și monoton parcă mărgele opale ar cădea din șorțul negru al cerului și tot plouă plouă plouă plouă. Kassák Lajos Traducere de P. Tóth Irén
PIP. Tóth IrénMesaj către nimica
Nu te chem cu voce tare. Te ascund între lâna cerului și coralii mării. Potcoave de cal răsună pe pietre să n-audă nimeni zvonul inimii. Vezi te scriu în poezie. Cum altfel aș putea. La
PIP. Tóth IrénRecviem pentru o femeie
Ea a murit pe cine-am iubit e-adevărat că nu i-am spus niciodată. Atunci eram doar prieteni. Trăia cu un alt bărbat, tatăl legitim al celor trei copii. Avea doar douăzeci și doi de ani și cei
PIP. Tóth IrénApocrif
Căci toate ne părăsesc atunci. Separat liniștea cerului, a pământului de veci al sfârșitului lumii, și separat liniștea cuștilor de câini. În aer armată fugară de păsări. Și vom vedea soarele
PIP. Tóth IrénNoaptea, când dormi
Noaptea când dormi și-aud cum răsufli, mă sperii: ăsta-i ceea ce iubesc? Acest cazan ce gâfâie-ntruna și toace, acest orfan? - gândesc. Și-ascult cum fură viață din nimic acest burduf plăpând,
PIP. Tóth IrénContinuarea discuției
Azi m-am născut. Noaptea. Să omor însuflețiri, să schimb groaza în fericire, cândva. Duceți iluziile uzate! Noaptea-i târzie, mâinile mele degeaba te caută, mâini ce te roagă, te
PIP. Tóth IrénNu știu
Nu știu, dacă sunt poet, poate n-am putere nici pentru un om. Dacă am un loc de unde pot sări în înălțimi întunecate, să privesc împrejur. Acest ascunziș e al meu ori a miliardelor
PIP. Tóth IrénPoet în secolul XX
Lenevesc pe patul trufaș al iubirii de sine, pe plapumă, ca-n plină zi, cade lumina galbenă a nopții. Între fum și cafea stau tolănit, căci treaba mea, destinul mi-e doar de a trăi. Suntem, cât
PIP. Tóth IrénMâna ta, mâna mea
Unde să-mi ascund mâinile? Am moștenit mâinile tale, mamă, dar știu, că nu dorești regatul meu. Așa că demisionez, renunț la tron, mă leapăd de puterea necerută. Aici ți-s mâinile. Sunt
PIP. Tóth IrénFoc
Foc, tu minunat, tropot, puternic înstelat, încinge mortal lovomotiva, gonește-o, ca singurătatea să nu-i fie povară, foc
PIP. Tóth IrénÎnainte
Înainte de-a pleca, mai am câte ceva de făcut. Căci încă nici nu te-am iubit. Nu aveam timp, - făceam dragoste, mai lucram, și ne îndemnam, că vom mai avea timp înainte. Vom avea timp să suflăm
PIP. Tóth IrénSărbătoare
Esența sărbătorilor e-n zilele obișnuite. Numai cu zilele obișnuite, pot sărbători numai cu zilele obișnuite - spune țara -, din zilele obișnuite mi se nasc sărbătorile, ele fiind adevăratele
PIP. Tóth IrénAmor
În vis făceam dragoste cu cineva, era în tricou roșu iar spatele meu era gol, obscen și real, fără apărare. A doua zi veni să mă iubească la soare, cu-adevărat, însă cu totul altfel e
PIP. Tóth IrénCântec
Ca norul grădina rădăcina soarele vaporul fluviul așa te iubesc. Așa iubesc genunchii tăi de-omăt palma ta de vânt cotul tău de apă panseluțele ochilor melcii urechilor buburuzele
PIP. Tóth IrénFoc dulce
Foc dulce străzi se încălzesc cu aer mai dulce unde tu fugi cu picioarele-ți albe. În pieptul meu vuiește după tine un motor mai ascuțit, decât chinul, mai sfâșietor, ca
PIP. Tóth IrénMamă
Mamă mâna ta mi-a fost prosopul cel mai muzical suspinul - mâncarea cea mai caldă Cum mocneai din cauza mea în incandescența tristeței de câte ori ai trecut arzând prin găurile acelor
PIP. Tóth IrénAnitra murim
Degeaba-ți strâng mâinile stăruitor degeaba ne împletim părul într-o coadă degeaba ți se-ncoardă corpul încăpățânat de plăceri în amurg și degeaba ard în mine focuri mai frumoase decât
PIP. Tóth IrénSerbarea adâncului
În căldura cotețelor însîngerate cine are curajul să citească? Și cine are curajul în câmpul soarelui ce apune, pe timpul de flux al cerului și de reflux al pământului a porni la drum,
PIP. Tóth IrénDeșertul dragostei
Un pod, drum fierbinte de beton, ziua-și golește buzunarul, scoate pe rând tot ce are. Ești singur în amurgul cataton. Priveliștea, ca fundul unei gropi; răni fierbinți în negura
PIP. Tóth IrénAgonia christiana
Cu vânturile, râurile, încă-s departe zorile! Îmbrac cămașa și costumul. Îmi închei moartea în ele. P. Tóth Irén
PIP. Tóth IrénEpilog
Ți-aduci aminte? Acele fețe. Ți-aduci aminte? De șanțul gol. Ți-aduci aminte? Curge apa. Ți-aduci aminte? La soare stau. Tu citești Paris Jurnal-ul. De-atunci e iarnă, noapte lungă. Pui
PIP. Tóth IrénTrece o rândunică
Ceva a fost. Ca și când ceasul se oprește dar mai ticăie, un înger trist zâmbește unui curcubeu apoi scâncește. Între nori goniți de vânt apare luna. Din fericire crește un turn deja
PIP. Tóth IrénCine duce dragostea?
Viața, de mi se sfârșește, cântec de greier cine iubește? Cine suflă foc pe ninsa creangă? Pe curcubeu cine se-ncoardă? Cine-mbrățișează șoldul stâncilor, ca țărâna moale a câmpiilor? Cine
PIP. Tóth IrénAscultă-mă
Acum mă expun ploii hotărât și cu capul gol. Și fulgerul îmi trăsnește prin inimă, și ploaia îmi curge șiroaie pe corpul negru ca tăciunele, și porii pământului mă absorb, în șaptesprezece
PIP. Tóth IrénFiecare zi se sfârșește cu seară
Fiecare zi se sfârșește cu seara. Fiecare zgomot cu liniștea. Fiecare ceva cu nimica și literă moartă va fi durerea. Închid și-aici, și-acolo fereastra, jaluzele întunecate inutile îmi
PIP. Tóth IrénJoia mare
N-a fost legătură. Au semnalat întârziere șase ore, și-n întunericul sufocant, în joia mare, am stat șase ore în sala de-așteptare din Kocsard. Cu trupul istovit și sufletul greu, parcă pornisem
PIP. Tóth IrénUnde umblă?
Doar ați cunoscut zâmbetul! Era mielușel cu lâna albă, nu semăna cu plânsul negru ca bivolul, nici cu râsul cinic, roșcat ca vulpea. Acum s-a pierdut. Deși îl iubeam foarte mult, era atât de
PIP. Tóth IrénZvâcnire
Poate vocea. Poate durerea fără răsuflare, sentiment în vâltoare, voce curată, simplă, drumuri nesfârșite... Nimic nu e părerea, vedenii se joacă cu mine. N-ajunge simț, nici crez, nici
PIP. Tóth IrénVrei să-mi fii tovarăș de joacă;
Spune-mi, vrei să-mi fii tovarăș de joacă, vrei să ne jucăm viața toată, să mergem împreună-n întuneric, să pari mare, cu inima de copil mic, să pari serios când stai la cap de masă, cu măsură
PIP. Tóth IrénRondel
Iubire fericită, de câte ori te-am visat! În alb, cu chip de păpușă și păr blond, cu porțelan și așternut curat de pat. Din tot a rămas un morman cu griji încoronat, iar eu rămasem singur,
PIP. Tóth Irén