Ovidiu Oana

Am operat modificările.

... purtați prin cotidian, nu putem fi altfel nici măcar în ”sectorul” liric

te rog să iei foarte în serios ce scriu acum:
nu mi-am dorit această ”capacitate” de a scrie poezie;
s-a întâmplat pur și simplu timp de 3 (trei ani) și s-a oprit la fel de brusc cum a început anul trecut.
m-am întrebat de ce se scriu din mine aceste alcătuiri; n-am reușit să-mi răspund.
dar n-am vrut să le las fără de rost și le postez pe 2-3 site-uri unde lumea vine, citește, mai spune câte ceva.
nu le pot nici modifica pentru că le-aș ciuni, indiferent cât de nereușite sunt.
sfatul tău -acela de a scrie în forme moderniste- vine prea târziu pentru mine.
oricum, spun un sincer mulțumesc pentru îndreptare!

... nefiind în stare să generez forme literare inedite, mă bucur să pot da glas gândurilor în alcătuiri în forme poate cunoscute iubitorilor genului.

Mulțumesc, Laurențiu!

și eu popasul și mențiunea Marius.

Cristina, Eugenia,
am urmărit această abordare cu un interes firesc, dincolo de calitatea mea de autor.
Niciodată nu am contestat punctul de vedere al unui cititor sau editor.
Am cerut însă, încă de la vremea primei catalogări a unei postări a mea cu marca ”atelier” să mi se argumenteze de fiecare dată decizia respectivă.
M-am adresat chiar proprietarului site-ului; răspunsul consfințea infailibilitatea atitudinii editorilor.
Am fost ignorat, iar atunci cand am insistat, poate pe ton nepotrivit, am fost retrogradat de la nivelul 100 la 0.
Desigur ca am fost trist, dar n-am abandonat.
Constat acum cu surprindere, dar și cu bucurie, corectarea parțială a acelei situații.
Sper din toată inima ca acest caz, dacă va fi apreciat ca atare, să contribuie la o mai atentă triere a textelor fiecarui autor.
Vă mulțumesc!

... marca ”atelier” pusă textului, este doar un punct de vedere al unuia dintre cititori.
Pe mine nu mă îngrijorează etichetarea alcătuirilor mele astfel, dar mă deranjează inutilitatea ei.
Altfel spus, nimeni (ulterior acestei clasificări) nu se mai deranjează să argumenteze pro sau contra, iar la nivel de editori, pentru orice privitor din afară, ea apare drept abuz în funcție în absența unei poziții explicite.

obiceiul casei, Doru.
La mulți ani îți doresc!

în 2005 am editat o selectie de poezie tematica despre clopote ca parte a volumului I al Trilogiei mele PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE.
Luna aceasta am reeditat-o într-o formulă extinsa, in care mi-am permis sa inserez (fara acordul dumneavoastra) sonetul ”IN CLOPOTUL PREA DENS CA SA INGANE”
Volumul (in formula lui omagiala) nu va fi comercializat, ci distribuit gratuit in mediile literare.
Va rog sa-mi transmiteti datele de contact la care sa vi-l pot trimite, urmand sa va pronuntati.
Cu respect,
ovidiu oana - pârâu

să nu renunți!
La a scrie, zic.
La tine se simte naturalul, în timp ce în alte părți nici măcar nu se vede.
Și asta -probabil, cred eu- de prea mult alb.
Drag!

... separarea absurdă a generațiilor
Din păcate cele mai virulente atacuri la adresa a ceea ce scriu eu din acea zonă vin, nu referitor la mesaj propus, ci doar la formă.
Eu voi posta aici -conștient de normalele oscilații valorice- tot ceea ce scriu și consider că merită să fie supus atenției publicului.
Ei sunt singurii care ierarhizează în timp, dincolo de reguli și criterii.

Apreciez obiectivitatea remarcilor asupra stilului alcătuirii mele.
Din păcate nu am știință de conținutul comentariului ”Gen desuet?” și nu mă pot pronunța.
Din păcate, acest tip de ritm este mai puțin apreciat în mediile literare, el fiind aproape străin majorității celor din generația tânără.
Am făcut propusa corecție. Mulțumesc!

nu scriu poezie, de fapt nu scriu ci mă descriu pe mine și ritmurile tărzii

... domnule E. Ionescu!
(dacă îmi permiteți comparația)

drept este că nu ne-am intersectat până acum trupurile, dar popasurile de suflet, da, eu citindu-vă, Dumneavoastră, iată, zăbovind pe această nevrednică pagină.

Vă aflați însă în eroare cu exemplul dat: Ionescu A SPUS CEVA (ceea ce avea de spus); aici, acei care au rolul de ”editori” se ascund sub o apostilă, neasumându-și nimic.

Tot demersul meu nu vrea să-mi apere ”creația”, ci se referă la nedreptatea constantă care li se face zilnic zecilor de aderenți la acest site, în condițiile în care o ”elită” parțial fals creată, este promovată absolut gratuit.

Despre ”sancționarea mea” spun că este nedreaptă doar pentru că texte de infinit mai slabă valoare -dacă se poate mai slab- ca cele apostilate, au fost lăsate în pace, iar unele dintre cele care respectă toate criterile regulii simple ”poezie” au fost taxate doar pentru că modul meu de a scrie este desuet.

De fapt știți bine despre ce vorbesc. V-aș întreba totuși, în numele cui se cenzurează mesajul, replica și dreptul la replică? (offtopic) când vorbim despre activitatea în sine a unei colectivități?

Sau altfel, Dumneavoastră cum de aveți acces la un text/comentariu al meu cenzurat?

Nu vă faceți probleme. Nu mă îmbăt cu cei aproape 200.000 de lectori ai mei de pe acest site. Dar îi respect pentru că fiecare a spus ceva, tăcând sau adăugând simplu și semnând ceea ce scrie, nu cum fac ”editorii”.
Sper să fiți lăsat să vedeți acest mesaj.

ovidiu oana

atât m-am priceput.

E doar o privire rapidă aruncată spre oglinda sufletului.

acest tip de postare este neobișnuit și creează serioase perturbări colectivităților și așa fragile în constituția lor.

pe un alt site, la aceeași dată a fost postată această poezie a Dumneavoastră.
Vă rog să-mi spuneți dacă aveți știință de acea poastare și dacă aveți legătură cu ea sau ne aflăm în fața unui caz de plagiat, culmea al unei concitadine.

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=80221