Poezie
Sonet VII
(zugravul mincinos ...)
1 min lectură·
Mediu
De ce-mi tot dai târcoale, lumină-nșelătoare?
Știu sigur, noaptea-mi rece nu poți s-o risipești,
Prea-ndestulat mă aflu cu tainele lumești,
E vremea să trec pragul nespus de ursitoare.
Te văd doar ca spoială a celor pământești,
Zugravul care minte prin tonuri și culoare.
El schimbă fața lumii și-așa amăgitoare
Din fragedă pruncie, în basme omenești.
Ascunzi tot adevărul în forme sclipitoare
Păzite de străjerii cu aripi îngerești,
Iar la final de cale minciuna o vădești,
Căci negru-i definiția proiecției următoare.
Nu-l plângeți pe acela care se naște orb,
La fel sfârși-veți viața, în croncănit de corb !
023.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet VII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13898249/sonet-viiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LOLOLaurențiu Orășanu✓De ce-mi tot dat târcoale
0
OOMulțumesc, Laurențiu!
0