ovidiu nacu

din momentul acesta tu te intrebi de unde sunt si mai ales cine sunt, dacă-s fiu de intelectual sau de om simplu. chiar în clipa aceasta te gandesti cam in ce dosar m-ai putea băga si cum as

1 mai conic și mai dinamic decât o viață întreagă aș fi putut acum chiar la al meu apus sunt. voci de neînțeles, metalice își rostesc razele în capul meu lăsat de capul lui zidul

oamenii pun întrebări despre ginecomastie o drăcovenie și asta precum râsul buzelor de silicon ori mileurile bunicii purtate de striperi să întrebăm sincer ciudățenia din noi căți ani ai

Sunt omul-frunză. O frunză nici nu știi dacă o calci sub picior în apusul toamnei. Și nici nu îți pasă. Sunt omul-frunză: sub călcâiele tuturor, eu tot mai încerc să fiu. Nu să exist; să

Devorat de propriile-mi vise... între o coadă de pește și lumina de la capătul lumii -distanță mare; un fulger vrea să mă tatueze pe braț și iute nu mai am mușchi nu mai am dinți doar sânge și

1 o întreagă baladă rock se compunea în jurul ochilor mei ochilor tăi organe perfecte pentru acele raze sincere iradieri nedescoperite încă iar fulgii cădeau se așezau pe această

ea știe că o iubesc nespus de mult epicentru al sentimentelor îi sunt pulsar sub pieptul din carne. ea mă iubește și mă respinge simultan ca un meteorit ce-mi gravitează prin sânge cometă

verificând în fiece clipă mobilul de big-bang-ul vreunui sms inima -metaforă clasică a iubirii- pulsează mai tare iar acele înțepături sfâșie tăcerea până ajung aici, sub ochii tăi lumea ar

Sub fiecare față cruntă se ascunde un chip de copil...Un copil neglijat, bătut, uitat pe undeva în marele labirint lăuntric, alături de câți monștri hidoși, în clarobscurul existenței umane. Noi

Mereu apropiat, chipul tău dispare când te caut pentru un singur sărut, măcar unul. \"Nu te consider un fast-food și te rog să nu consideri că sunt easy love\" îmi grăiești cu litere de

am spus că aproape/departe de oraș pe sub masă vei încerca sucul ciunga mânăstirile în felul tău de a fi vei aplauda Viața...Identitatea...Contextul mari covrigei înțelege noi nu avem

mai făceam un tril din vârful limbii și vântul, ascultător, suiera înspre cer a lumină; cu ea îți împleteam flori în șuvițele negre de pe nas și frunte. când cerul era senin și cu

mereu atingi paharul în identicul punct alpha buzele moi piersici pe-o vioară limpede cercul de rom îndoaie

Eseu Traim intru iluzie. Totul e iluzie, existenta si nonexistenta, viata si moartea. Epiderma cognitiv-perceptuala a umanitatii este lipsita de continut. Dincolo de ambalajele colorate, de

Ignoră-mă. Te aștept de-o viață de nopți și zile să vii cu parfumul distopiilor aleatorii cu atingerile insuficiente ale îngerilor fisurați prin seminar eu te aștept și cu această

a spune te iubesc tu minți da a spune te iubesc mă iubesti lumea asta din noroi vrei să te ridici spui te iubesc te ridici nimicul incearcă să ia formă harul tău, halul meu te iubesc te

Avea o viziune așa interesantă de a privi și privea cu o viziune așa interesantă că ochii săi deveneau ochii lumii și o lume întreagă înțelegeai din ei. Chipul său dansa în

captiv eu sunt ceea ce simt inimi îmi bat în orbite ca niște aripi ale întunericului eu simt ceea ce-am vrut să fiu mii de idei mă traversează fugind vocile! vocile! își sparg

Excelsior, veșnicia! Acolo vom vâna feerice jivine. Acolo-i apofaticul și negânditul, acolo Cel Răstignit și de nerăstignitul. Nimic aici. Nimic acum. Abia sintagme și petale și biți

Atâtea cuvinte făr\' de esență îmi curg burboane pe frunte și pe buze; rostul lor neîmplinit ca frunza ce lunecă-n toamnă... Vorbe, vorbe, multe vorbe Uuu! Aaa! -să facem gălăgie!... În

1 priveam cum apusul se cizela pe geam și raza lui se făcea umbra călcâiului tău poetic mai mult și mai mereu 2 și fulgere de gheață voiau să mă inunde deși era cald deși era

În dulap, o poză cu fulger este cea mai bună haină a lumii. În bucătărie, o poză cu iarbă este cea mai bună hrană a lumii. În dormitor, o poză cu inimă e cea mai bună dragoste a