Poezie
Povara
1 min lectură·
Mediu
Atâtea cuvinte făr\' de esență
îmi curg burboane
pe frunte și pe buze;
rostul lor neîmplinit
ca frunza ce lunecă-n toamnă...
Vorbe, vorbe, multe vorbe
Uuu! Aaa! -să facem gălăgie!...
În jurul unei corzi profunde
ne învârtim spre extazul morții.
A vorbi -o mare povară. Ferice
de cei tăcuți. Cuvinte, cuvinte,
crize sonore...
-Ssst! închină-te,
și-nvață să le-asculți.
002.328
0