Ottilia Ardeleanu

absurditate să se identifice cineva cu un personaj de carte, film, teatru, pictură etc.
fiecare, însă, trăiește în felul său o anumită poveste, chiar dacă nu este a lui.
când spui: ce frumos este acel tablou, acea persoană, acea poezie etc., de fapt ești tu cel/cea care are acel frumos înăuntru.
Irinel, foarte mulțumesc!

totdeauna bucuroasă de intervențiile voastre pro ori contra.
George, posibil, eu așa am găsit să-mi expun gândurile în urma unei lecturi deosebite.

Irinel, apreciez mult comentariile tale și faptul că mă citești. Admirație pentru bunele lecturi!

Maria, rezonarea face parte din poezie. Un text fără reacții precum a ta, pică din start de la candidatura la poezie.

Adevărat, a înviat!

Vă mulțumesc!

înălțător, se citește în tăcere, întru spirit. metaforizat inteligent, mi-au plăcut multe dintre sintagme și mi-am imaginat fiecare vers, strofă, un poem-binecuvântare acestor sărbători!
felicitări, Maria!

Lutabrab și Aiemef, într-o interpretare haioasă, umor fin și ironie, avataruri, imaginație, semantică subtilă.
Să vedem ce va urma. Impresia mea este că se va concretiza într-un volum. Felicitări!

repet, este o părere, părerea ta. Și nu-mi place să răstălmăcesc părerea cuiva. Am înțeles din prima ce zici.
Textul este exact cum a venit!
Nu spun că nu e modificabil/ transformabil/ corijabil..., dar ce vezi sus a fost exact cum a venit. Lasă-l să fie!
O zi plină de inspirație să ne dorim!

este ceea ce voiam să savurez.
am citit cu păcere.

poezie despre cum să te faci poezie, să dezbraci poezie, să iubești poezie! În Dumnezeu nimic nu e imposibil, iar tu, Gabi, ești înzestrat. O spune ultimul vers :).

totdeauna când citim sau scriem, e chestiune de stare. Cel puțin, la mine așa se întâmplă. Așa că, e posibil și uman ca să nu ne placă sau să ne placă extraordinar ce citim la un moment dat. De aceea, consider că oricare opinie venită la un text este rezultatul unei stări și simțiri de moment. Când recitești, aflându-te într-o altă stare, simți textul altcumva. Și tot așa. Așa, încât, am mai spus-o, de ce se supără oamenii între ei? Știm din start că suntem construiți ca unicate! Gândim diferit, trecem prin situații diferite etc.
Mulțumesc!

Nu!Nu fumez, Irinel, dacă asta are vreo importanță pentru cineva. Important este pentru mine.
Versurile vin către mine când vor ele și totdeauna cu simțire, nu le caut eu. Da, nu-mi place logoreea în poezie, e felul meu de a mă exprima, nu pretind nimănui să scrie ca mine. Cu plânsul, ce să zic, așa pare? E interesant cum se văd lucrurile din afară. Și, ca să vezi treabă, apropo de cui, azi am călcat într-unul! adică: fiecare pas un cui!
Este doar de simțire totul, nu numai în această poezie a mea.
Mulțumesc, Irinel.

Leo, da, pot mai mult! Și pot, dar mai ales am să pot! Dar, textul de față nu este în afara valorii, dimpotrivă! Acum, depinde de fiecare cum și ce vede în valoare. Ce înseamnă valoarea pentru el și la ce nivel privește lucrurile. Nu am motive de supărare, fiindcă este doar o opinie. Nimic fals în ceea ce scriu. Totul vine dinăuntru. Și vine când vine, fără sforțări. Sunt scintilații. Despre cui, tocmai ce i-am scris lui Irinel! Ca să vezi cum nimic nu e întâmplător în suflet, în trup, în credință! Oftică!? Aici jignești! Ofticați sunt unii care se cred nemaipomeniți și nu admit comentarii negative sau mai puțin favorabile! Eu sunt om înainte de toate: de profesie, de proveniență, de cultură, de studii, de religie... Cine se dă mare își spune doctor (docent), inginer, profesor... Nu! Suntem oameni (sau nu!) unii în fața celorlalți!
Mulțumesc.

Vă mulțumesc, stimată Emilia Dolcu, deși comentariul îi este adresat lui Leo, dar știu cât sunteți de simțitoare.

Zile pascale cu senin!

film, imaginație, altfel văzut drumul... Deci, plăsmuire, viziune, ia-o cum vrei.
Este dincolo de realitate, cum nevăzutul, neatinsul, nelămuritul...

îmi pare rău. Aici este propriul film. Mulțumesc.
Te mai aștept.

Hristos fie cu tine, cu noi toți!
Mulțumesc din inimă pentru darul de Paște!

a învia prin Hristos!
Vă mulțumesc pentru apropierea de poezia mea, trup din trupul lui Hristos, sânge din sângele lui curat!
Emilian, Maria, Cristina, binecuvântat vă este cuvântul, în numele Domnului!

poemul are o tristețe determinată. poate de nebunie, dar o nebunie a realității. pare pandemic.
mă bucur de revenire pe sait.

e de râsu-plânsu. aș muri de foame în felul ăsta. dar, catrenul este ironic și face deliciul, în locul unei porții de... insecte/ insecticid!

da, aș putea să-l citesc în manieră personală, numai că pe sait nu am posibilitatea de a adăuga un audio. pe fb am mai multe poezii pe care le citesc. sunt unele poezii, însă, care sunt frumoase doar citite în gând. aici,forma e asta, ca o proză scurtă. mai așez uneori textele mele și așa.
mulțumesc mult pentru reacția luminoasă.
să fie lumină și pace între oameni!
sărbători cu bine!

generoși, glumeți, puși pe "intrigi", ce mai, mi-ați luminat vinerea, mi-ați despicat în patru firul tematic, ați intrat în atmosferă, ați dat târcoale și... mă simt numai bună de făcut cozonaci :).
Vă mulțumesc, Maria, Irinel, Tego!
Să aveți sărbători așezate!

poezie de dragoste înverșunată fără a scoate vreun organ la iveală. și spun din nou, poezia este frumoasă când e vorba despre frumos. ei, bine, dragostea te înnebunește, dragostea face cuvintele frumoase, dragostea nu este obsesie, ci doar un sentiment de grație.
ei, bine, Leo, astfel de poezie, merită o apreciere sinceră din partea mea.

Tego, îmi place cum comentezi după o zi epuizabilă de muncă. Poezia este inspirată după un tablou :). Așa încât, culorile sunt piedestalul cuvintelor. Mulțumesc.

Irinel, comentariul tău e binevenit la cele scrise, pare o elongație la firescul meu tablou coloristic din care am revelat exact ce a surprins ochiul. Tare mulțumesc!

nici nu știi cât mă bucură mesajul tău. Și mă bucură cu atât mai mult cu cât știu ce fel de poet ești!
Mulțumesc din suflet.