Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ottilia-ardeleanuOA

Ottilia Ardeleanu

@ottilia-ardeleanu

Năvodari

Am una. Dar nu e pentru toată lumea.

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Sorin Oancea și Emilian Lican, vă mulțumesc mult pentru sugestii, urări, plăcerea lecturii.

Să ne citim cu bine!

Pe textul:

„punct autumnal" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
mă bucur de prezență și feed-back.

Tego, este un comment sensibil.

Emilian, ador toamna, așa că îi ofer poezie.

Vă mulțumesc!

Pe textul:

„sentimente de-a valma" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Mă mir că am trecut pe lângă un astfel de poem fără să-l degust!
Are o încărcătură spirituală deosebită. El și ea, un Adam și o Evă- două pietre de moară! Ce poate să spună mai poetic despre derumul greu prin viață, despre cât de greu se pot potrivi două suflete, despre cât de mult se pierde din fiecare datorită "colțurilor, bucăților sparte"...
Toată aprecierea mea!

Pe textul:

„spart, Dumnezeu..." de Romulus Câmpan Maramureșanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
nevăzutele lumii sunt preavăzute de Dumnezeu.
ideea cerului și pamântului interioare este delicată și cred că fiecare (poet, mai ales) simte că este un univers special zămislit de divinitate.
pare o creație din Creație aici, un așezământ între Cer și Pământ în care locuiește un suflet care încă mai crede în miracole.
delicat discurs!

Pe textul:

„cele nevăzute" de Cristina M Moldoveanu

Recomandat
0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
e sigur, după cum spune autorul, pe dos, o interjectie și o conjuncție!

Pe textul:

„Ghicitoare 550" de Miclăuș Silvestru

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
ești dincolo de Tego omul care spune sincer ce îi trece prin inimă, iar eu admir asta.
Da, textul de față face parte dintr-un volum (îl ai)care cuprinde poezii masive de sensibilitate și care a și câștigat un premiu. Dar nu vreau să fac o măreție din asta, am propriile satisfacții fără a le face publice.
Tego, simt puterea ta de percepție extraordinară.
Mulțumesc pentru empatie.

Pe textul:

„de aproape o viață îmi dă ocol" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
că nu e un rucsac, ci grija, căci de grija altuia mereu ne dăm în stambă!

Pe textul:

„Ghicitoare 550" de Miclăuș Silvestru

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
nu știu cum am omis acest comentariu al tău și te rog să scuzi întârzierea răspunsului.
Totodată, nu am cuvinte de mulțumire pentru că citești fiecare discurs al meu în parte și comentezi într-un fel care mie îmi place.
Sunt onorată să am în tine un cititor pasionat și un deosebit comentator.

Pe textul:

„trăsnete și fulgere" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
ce bucurie îmi faci! Mulțumesc mult pentru cuvintele de apreciere ale acestui discurs. Este o surpriză plăcută să te regăsesc aici unde sper să vii și cu poezie.
Gânduri de bine!

Pe textul:

„uite ce mi s-a întâmplat " de Ottilia Ardeleanu

Recomandat
0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
dacă este despre vorbe în vânt, prin logica mea nu văd de ce ar fi vorba de mana cerească?!
Repet, ultimele două versuri nu fac decât să spună că, deși o ploicică nu ar fi riscantă, ea nu poate decât să aducă mănarea, compromiterea... Așa văd eu legătura dintre vorbe goale și mană! Deci... apă de ploaie!

O duminică plăcută să ne fie!

Pe textul:

„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
nu, nu e vorba de mana cerească aici, fiindcă ultimele două versuri spun despre ploaia cea scurtă și fără niciun rost, care-i bună doar să măneze.
așa că, răspunsul meu este: apă de ploaie!- care exprimă atât vorbă în vânt, cât și lucru fără folos.

Să aflăm părerea lui Ghe...ghici. :)

Pe textul:

„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
mi-au amintit de copilăria mea, la țară, de animalele și păsările de care trebuia să am grijă, de treburile din curte, grădină, livadă, de un timp nemuritor, dar care nu se va mai întoarce niciodată decât sub forma unor amintiri plăcute...

atenție aici: "prinzi potecile,
care altădată le pășeai pe verticală,"
trebuie să fie astfel:
prinzi potecile
pe care altădată le pășeai pe verticală,

cu plăcerea lecturii,

Pe textul:

„ecouri" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
frica ei, durerea ei, emoția ei, iar finalul cu ficatul este excelent. parcă ai fi înghițit holograma iubitei și toate petele de pe ficat par o înregistrare a chipului său. foarte frumoasă imaginea! este și motivul pentru care las un semn de apreciere.

Pe textul:

„cred că și fricile au pisici" de Leonard Ancuta

Recomandat
0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Tego și Ștefan pentru aplecarea spre versurile de mai sus și reinterpretare în manieră proprie.
O duminică însorită!

Pe textul:

„când mi-e dor" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
"apă de ploaie!" care exprimă ineficiența, acel fără rost, acea mană distrugătoare.

Pe textul:

„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru

0 suflu
Context