Poezie
când mi-e dor
1 min lectură·
Mediu
se dau ceasurile înapoi
avem mai multă vreme de îmbrățișări
de cuvinte nespuse
când mi-e dor fac urât
șterg praful dintre noi și aspir
câte conotații se bagă în seamă
parcă mai ieri umblam
prin miniport
apele ne erau liniștite
eram atât de singuri încât puteam
să trăim o nouă dragoste
a trecut veșnicia peste noi
ne dor oasele cuvintele și lacrimile
ele nu au început nici sfârșit
doar sunt
așa ar trebui să fim și noi știi
se dau ceasurile înapoi
031.104
0
l-am prinde, așa, în joacă
de o ureche și nu i l-am lăsa mării
îți amintești?
chiar ne jucam cu timpul
și el cu noi
azi
cred că valul acela s-a cam speriat
îl tot pândim, dar el
a plecat
***
frumos!
nostalgie și dor și dorință