Ottilia Ardeleanu

Aho, aho,
Să zic și eu
Un An Nou cu fericire
Sănătate și iubire
Multă, multă omenie
Serile cu poezie!

Ia mai mânați, măi!
Și sunați din zurgălăi!

La mulți ani!
Ottilia Ardeleanu

\"timpul este lacom când se
hrănește cu viața unor artiști;\" - mi-a plăcut cel mai mult și îți dau dreptate, dar artiștii, cum le spui tu, au o mare putere de sacrificiu în numele frumosului, bunului, al artei în general.

La mulți ani fericiți și ție!

Ottilia Ardeleanu

Pornind de la o poveste existențială de tip horror, eu cred că ții în mînă un spray al iubirii de oameni, o iubire la nivel de univers din moment ce pulverizezi “dragostea ca un praf cosmic”.
Nu e nevoie de ubikul de coșmar! Cu siguranță că fără iubire pământul se autodistruge. Începutul spune asta: “ne iubim”!

La mulți ani!
Ottilia Ardeleanu

Aveți o abilitate în a pătrunde sensurile unui text, încât mă bucurați de fiecare dată când lăsați un semn în pagina mea.
Cuvintele curg cu generozitate. Se vede de departe ochiul format.
Vă admir și vă mulțumesc.

Vă doresc un An Nou senin și armonios,

Ottilia Ardeleanu

Ajunse în orizontul evenimentelor, “obiectele”, indiferent de cât de luminoase ori de mari sunt, nu vor mai putea vreodată să scape!
Ceea ce este bun în toată manifestarea asta de gaură neagră este renașterea de după așa-zisa moarte și ștergerea cu buretele a păcatelor (frumos exprimat aici: “cu inima burete”).
Un poet cu o inimă specială, care are multă înțelepciune și este capabil de iertare!

La multe poeme!

Ottilia Ardeleanu

Gena, mulțumesc pentru comentariul pertinent, pentru cuvintele sincere și pentru rezonare.
Textul lui da Vinci este de luat în considerare!

Claudia, mulțumesc pentru interpretarea textului, pentru cuvintele spuse din inimă (căci se simte!).

Amândurora, un An Nou cu împliniri și fie ca oricare dintre zilele ce vă vor întâmpina în viața pe care o veți parcurge de aici înainte să fie o bucurie, o poezie, un farmec!

Cu mare drag, Ottilia

Da, Claudia, este un fel de sacru și profan. Ai dreptate într-un fel cu delimitările, pe de altă parte, niciodată nu vom putea face delimitări clare atunci când e vorba de suflet.
Îți mulțumesc mult pentru revenire, pentru cuvinte.

Vasile Munteanu, de fapt sacrul Munte (/ Kogaion) anu, sunt onorată de prezență, iar cuvintele pe care mi le adresezi mă fac să-mi doresc cu adevărat „la mulți ani”.

Mulțumesc mult pentru modul în care te-ai gândit să-ți pui propria dorință și, mai cu seamă, să ne punem cu toții dorințele, pentru că, da, este un întreg cult al fântânii, aceasta fiind considerată loc sacru, simbolul purității, izvorul vieții, un univers de legătură între adâncuri și celest, speranță, cunoaștere, dragoste, libertate, adevăr. Fântâna din povești cu apă dătătoare de viață, tămăduitoare, fertilizatoare etc., poate fi considerată ea însăși izvorul poveștilor.
Da, să strigăm dorințele din suflet!

Mulțumesc mult.
La muuuuulți aaaani! (ecoul)

Încă o dată, mulțumiri din suflet!
Ottilia Ardeleanu

Teo, mă bucur pentru că ți-ai pus o dorință și sper să se îndeplinească. La mulți ani cu bucurie îți urez și eu!

Liviu, spinii nu fac decât să sporească farmecul unei flori reușite! Pe de altă parte, înțepătura de spin nu e veninoasă!

Claudia, eu am să fac un tort, te invit să-l mâncăm împreună și să dăruim și celor care au nevoie de dulceață în viața lor.

Vă mulțumesc vouă că existați și că-mi sunteți aproape.
Cuvintele voastre îmi sunt deja hrană.
Vă urez și eu un an mai bun din toate punctele de vedere!

Ottilia Ardeleanu

\"și e decembrie

am devenit un obiect fragil realitatea
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata
mă las în mine și aștept

e decembrie\"

Aceste temeri închise între anotimpuri: fragilitatea, suferința, tăcerea, așteptarea - iată ce dau acțiune și sens întregului poem!

Cu urări de An Nou cu bucurii,
Ottilia Ardeleanu

Un titlu din care poți înțelege cel puțin 3 lucuri: poveste neagră/tristă, poveste depozitată într-un sertar undeva, poveste terminată/încheiată.

Coborând pe text, ca pe gât, realizez că este vorba de o poveste între coperți: “camerele sînt copertate au culoare albă”. Ei, desigur poeții, acei “oameni cu coatele și genunchii plini de sînge” mai au încă ceva de spus. Și eu zic că este bine să spună, filele să-și umfle obrajii cu cerneala scrisului. Poezia este ceea ce va ieși din lungul culoar greu de străbătut, după multă trudă, însă “abia mai tîrziu gura va scoate primul sunet ca o poruncă”. Deci, povestea are un final!
Asta este ceea ce spune, în modul tău inconfundabil, poezia aceasta.

Cu urările de An Nou cu împliniri,

Ottilia Ardeleanu

O poezie de o sensibilitate extraordinară, combinând - cum numai femininul o poate face - elemente de credință și de jertfă, sentimente și dorințe.
Întregul este deosebit, dar voi remarca:
\"sub fierăstrăul grimelor voastre
mă declar ostenit
insula mea nedeghizată
va muri pentru pace
pulberi de trup și de gând
jinduind retina eternității\"!

Și eu vă zic: pace și iubire în anul ce vine!
Cu mult drag,
Ottilia Ardeleanu

Toată această revoltă interioară culminează cu ultimul vers, care are și o sonoritate aparte (pentru mine, cel puțin).
Nu voi insista pe text, voi spune că citind, ei da, se resimte nevoia transplantului, ceea ce reprezintă puterea de transmitere a stărilor prin care trece poetul, de către acesta.
„mai poți să speri că poate anul viitor vei primi în dar o inimă nouă”!

Ottilia Ardeleanu

Da, pentru că știu despre ce este vorba, îți spun că acest conținut uman contează. Restul nu poate fi decât trecător, tocmai datorită acelei lipse de valoare.
Pentru cititor, poetul este important atunci când are ceva de spus și, mai ales, o face cu \"ceea ce s-a făcut din el\"!

Cu apreciere,
Ottilia Ardeleanu

O poezie frumoasă, în care imaginația zburdă după bunul plac. Prima strofă este deosebită.
Desigur că el lipsește din manuscris, însă, poate că încă depinde de tine!

Ottilia Ardeleanu

Este atât de adevărat că oamenii, până nu strică totul mai întâi, nu realizează ce pierd, de fapt.
Un poet însă (și vorbesc de unul adevărat, așa ca van Munteeanoven) deține puternicul scut de apărare: cuvântul pe care nimeni nu i-l poate strivi, indiferent de unealta aleasă, în fond, el este cuptorul de poezie, de literatură.

Sunt foarte de acord cu faptul că: “rănile călesc trupul cum neîmplinirile întăresc sufletul” după cum sunt din ce în ce mai convinsă că cei care nu au “gustat” vreodată un astfel de sentiment nu vor putea scrie niciodată un vers!

Fericirea arată doar așa cum înțelegem fericirea, nu are o definiție. Exemplele tale au profunzimea lor și se pot continua la nesfârșit.
Tot ce se întâmplă rău în viață nu face decât să ne călească și, atunci, să ni se pară ușor de trecut peste, deci, să vedem partea pozitivă a lucrurilor și că, de fapt, asta înseamnă fericire.

Chipul nefericirii l-ai evidențiat foarte bine, zic eu, aici: “chipul nefericirii e ca o bancnotă … înainte o țară dată cu motorină; câteva milioane de suflete și al tău a fost furat.”; este acel chip pe care ți-l dă libertatea absolută și, mai ales, când habar nu ai ce poți și ce trebuie să faci cu ea.

Final pilduitor: “abia atunci descoperi dacă dumnezeu te iubește

ce crezi tu despre el oricum nu contează important este ce crezi despre tine”

Vasile Munteanu, poet ce “aplică didactica sinelui său”!

Ottilia Ardeleanu

Mulțumesc pentru trecere și cuvinte.
Te mai aștept.
Ottilia Ardeleanu

\"pe un perete scria ceva despre revelații\", \"au început să mă doară
carnea, oasele și demnitatea\" - ca o trezire din coșmar, advărată himeră în care lacrimile \"altcineva le vărsa pentru mine într-o odaie impecabil de goală\"!

Am extras ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit.
Te felicit pentru activitatea ta din ultima vreme!

Cu drag, Ottilia

\"Sunt Moș Crăciunul tuturor\" și \"V-aduc copilăria\" - iată darul! - un \"Crăciun fericit\" de care să ne bucurăm cu toții. Mulțumim!

Ottilia Ardeleanu

După mine, titlul este în exprimarea asta: \"iar politica e pentru liniștea unora și criza tuturor\"... tu crai or not tu!!!
M-am amuzat, deși e de plâns. Dar sunt și eu visătoare. Mă tot gândesc cum \"să facem ... cucu să nu mai cînte aiurea: ciu-ciu! ciu-ciu!...\"


Heapi niu iăr!
Ottilia Ardeleanu

Da, Crăciunul se mănâncă!
Dumnezeu nu mai este... „pe ceață se vestește”
de unul „cu fesul vopsit”, literatura a murit
sau e pe moarte: „bolnavă de cancer sau futilă”.
Desigur, critica e „inutilă”.

Doar „știritism”!

Ottilia Ardeleanu