Poezie
se marchează un gol... la sentiment
1 min lectură·
Mediu
în fața ușii de fier, omul cu capul zdrobit se zbate între intrare și ieșire. îl privesc curioșii, îi fac poze, una cu siguranță va cîștiga marele premiu la o expoziție de fotografie.
omul cu capul zdrobit e expresiv, mimica lui aduce a zîmbet, brațele a invitație. teatral își descoperă pieptul pentru distragerea atenției. de pe nas, o picătură de sînge pătează tribuna aceea. pieptu-i acum o țintă și oamenii se iau la întrecere. oamenii întotdeauna se iau la întrecere cînd le apare o țintă. aruncă priviri precum acele, să se împlînte în picătura de sînge, să deschidă pieptul acela în totală neconcordanță cu capul zdrobit. atunci omul își ia capul de pe umeri, îl așează la picioare, îl potrivește, șutează. printre oamenii înspăimîntați capul rîde în hohote. omul fără cap își freacă palmele, mulțumit.
043.400
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 2
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “se marchează un gol... la sentiment.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13923805/se-marcheaza-un-gol-la-sentimentComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMați intuit bine ceea ce doream să exprim aici. Mulțumesc de trecere și scuze de neatenția mea din ultimele zile.
LIM.
LIM.
0
GG...deci se lasă cu oarece...bambilici!!
ar fi fain să și fie așa..până la capăt. nu al omului.. :(
este grav, da, atunci când un om devine o grămadă de om, fiind la pământ...
se găsesc întotdeauna picioare, care, trecînd sau nu pe lângă el, să-l înghiontească sau pumni plini de gesturi de infantilism laș....
ține de un anume atavism, de instinct, de sentimentul de satisfacție primară...
de, cum bine spui, apariția unei ținte. fără un scop imediat. decât ivit cumva implicit.
este un text cutremurător prin imaginea extrem de bine redată, chiar fidelă realității umane...și, mai ales prin sugestivitatea golulul sufletesc.
mi-a plăcut și forma pe care ai dat-o.
ar fi fain să și fie așa..până la capăt. nu al omului.. :(
este grav, da, atunci când un om devine o grămadă de om, fiind la pământ...
se găsesc întotdeauna picioare, care, trecînd sau nu pe lângă el, să-l înghiontească sau pumni plini de gesturi de infantilism laș....
ține de un anume atavism, de instinct, de sentimentul de satisfacție primară...
de, cum bine spui, apariția unei ținte. fără un scop imediat. decât ivit cumva implicit.
este un text cutremurător prin imaginea extrem de bine redată, chiar fidelă realității umane...și, mai ales prin sugestivitatea golulul sufletesc.
mi-a plăcut și forma pe care ai dat-o.
0
LMchiar îmi făceam probleme privind forma poeziei. E un experement, poate voi continua astfel.
LIM.
LIM.
0
Imagini “zdrobitoare”, figuri de stil și un final care “dă golul”: “printre oamenii înspăimîntați capul rîde în hohote. omul fără cap își freacă palmele, mulțumit.”!
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu