Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
E ok prezentarea asta... de modă!
Mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Pastel" de Augustin Radescu
De îmbunătățitPoezia ta are un mesaj concret, pe cât de \"banal\", pe atât de revoltător. Un semn de întrebare în plus la condiția umană.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„o banală zi de duminică" de Liviu-Ioan Muresan
O poezie care spune multe, așa micuță cum este!
Cu drag,
Ottilia
Pe textul:
„jucării" de Ecaterina Ștefan
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„duminica nu ploua niciodată" de Adriana Lisandru
“vinzi propriile sentimente și cumperi bani. pe care la rândul lor îi vinzi pentru falsele aprecieri ale altora”. Ceea ce știu foarte bine adevărații poeți este să-și etaleze sufletul. Unii îl cumpără, alții îl citesc cu împrumut, ceilalți îl apreciază ori îl defăimează. O certitudine există: aceea a dăruirii în schimbul renunțării, a ne-trăirii, a unei altfel de vieți decât cea normală.
Creierul poeților este îndesat cu versuri, “creierul e ca miezul de nucă”. Mai există și constatarea aceasta: “dar nucii cresc în curțile oamenilor simpli. singurii care învață să trăiască trăind.”
Prin urmare, trebuie să trăiești din plin ca să ai ce spune, fiindcă va veni un moment în care vei spune și nu vei mai avea timp de trăit.
Într-adevăr sunt unii poeți care revoluționează: “doar începuturile sunt poetice. revoluțiile”.
Poezia ta, Vasile Munteanu, trăiește, este vie!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„suntem niște bișnițari. doar începuturile sunt poetice. revoluțiile." de Vasile Munteanu
Aș fi spus “holbați” în loc de “beliți” în versul al treilea.
Ultima strofă este substanța acestui text.
Remarc figurile de stil, nelipsite, de altfel, în textele tale, ex.: “sensul giratoriu seamănă cu o fustă de femeie între două vîrste” și care dau frâu liber imaginației.
Mie, ideea tratată mi-a lăsat gustul amar al defrișării pădurilor.
Te mai citesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„două bulane ca reverie" de Liviu-Ioan Muresan
Foarte frumos poem pentru multă poezie pe sub pălărie!
Ottilia
Pe textul:
„o zi blurată" de cezara răducu
Îmi place modul de prezentare succinct și la obiect.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Supraviețuivoră" de Veronica Văleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mai multe motive pentru care, când beau, deși cotoi, vă privesc prin ochii unei octopus vulgaris" de Vasile Munteanu
Ceea ce este original în această poezie, este racheta, ca un întreg al familiei. Dezmembrarea pe parcurs este doar pentru a reliefa că, fiecare în felul lui, lasă urme în univers și are menirea lui. Deosebită ideea de a “înghiți”, fictiv, absolutul, prin simpla trecere prin viață.
Frumoasă imaginea ideii care explodează!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„falsa aspirație spre absolut" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„transfigurare" de Liviu-Ioan Muresan
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Portret pe o flacără în rostogolire" de Sorin Rosca (Rosentzveig)
Poetul acesta face din orice clipă a vieții un izvor de trăire, de dăruire, de farmec.
Adevărată terapie!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„terapie de seară pentru o dimineață a schimbării totale" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„rochia ta încă neîmbrăcată" de Calin Hera
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„genuflexiunile zborului" de ștefan ciobanu
nu-i așa că ai ochii în lacrimi când îți vezi copiii crescând, parcă… odată cu munții?
Poemul tratează devenirea pornind de la pur, asemenea pârtiei de zăpadă. Imagini frumoase, copilărești, pline de inocență, de dorință, de putință, de miracol…
Frumos, exemplar de frumos!
Apoi, tinzând către ceea ce, odată cu timpul, “odată cu înjurăturile”, ajungem, de fapt, “zînele vor fi tot mai mici” iar omul, tot mai departe de purul asemenea pârtiei de zăpadă…
“haideți la geam să vedeți!”, acum, cât mai sunteți copii!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„spre pîrtia devenirii" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Þurțuri sub streșini" de Gârda Petru Ioan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în moalele sângelui" de ștefan ciobanu
Ottilia
Pe textul:
„dinspre orizont" de Ottilia Ardeleanu
\"..văd și tac
..aud și tac
..simt și tac
..știu și tac
..doar tac \";
aceste versuri sunt sacadate asemenea picăturilor de ploaie care vor să curețe, să înlăture un surplus nenecesar.
Iar ceea ce vrei să spui nu este că nu avem de ales, ci doar că ceea ce am ales e posibil să nu fie pe placul sufletului chinuit de tăcere, de nu a spune lucrurilor pe nume.
Și, desigur, uneori… dacă faci rău nu e bine și dacă faci bine nu e bine și uite așa… unde mai sunt oamenii de lângă noi, unde sunt prietenii?...
Destul de greu pentru unii să răsplătească răul cu bine, dar... sunt și dintre aceștia.
Ottilia
Pe textul:
„dacă..." de gena gurau
