Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
nici mie nu-mi plac \"murdăriile\" prin poezii. cred că sunt destule lucruri urâte de care ne lovim în viață că nu e cazul să le mai și \"considerăm\"...
cel mai poetic mi se pare de la \"am pus pe stick...\" și până la sfârșit.
mai trec pe la tine.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„să-ți povestesc despre mine ile/despre diminețile mele/sau pur și simplu despre statul la semafor/muzica pe care o ascult în mașină" de Alexandru Gheție
Să vrei să atingi idealul, perfecțiunea! Să dedici, să cânți un imn spiritului! Iată măreția poemului.
Este, totodată, și un poem al contrastelor:
“arunc armele
nu vor putea opri cît tu atragi
nu vor putea omorî
cît tu orbești”, tocmai pentru a evidenția această atracție către perfecțiune, dorința de neimaginat de atingere a idealului în artă.
Prima strofă este minunată pentru că generează multe imagini, multe interpretări.
Titlul este deosebit.
Iată și o altfel de moarte!
Mi-a plăcut mult,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„odă în pragul dorinței" de Liviu-Ioan Muresan
Mă bucur mult că ți-a plăcut poemul, cu săritura lui spre înapoi.
Cât despre fuste... lasă că pricepi tu...
Te mai aștept,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„săritură înapoi" de Ottilia Ardeleanu
Poem clar, scris cu naturalețea care te caracterizează și care, iată, introduce repede în \"atmosferă\"!...
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Scufundac" de Dragoș Vișan
De îmbunătățitO femeie albastră, tatuată, metaforic asemănată filei scrise cu cerneală. O muză!!!
Mi se pare un poem dens de rațiune, lirism și puternică legătură cu inspirația.
Remarc: “opera de artă e sculptată de mîna Domnului
eu văd lucrurile mari
cele mici nepotențînd nici măcar parțial”.
Asta nu înseamnă că celelalte cuvinte nu sunt gătite cu strai poetic.
Superb acest piercing!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„piercing" de Liviu-Ioan Muresan
Strofa a doua are o intensitate... luminoasă a ideii,
cea de-a treia este încărcată de emoție și duioșie,
ultima plină de gustul acru al despărțirii.
Mi-a plăcut în întregime,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ Cînd soarele era o felie de lămîie și eu așteptam cuțite să-mi crească" de iarina copuzaru
Deosebit!
Mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Haiku" de Ioana Geier
ce este trist este că \"pe aici n-a mai trecut nimeni\".
restul... are grijă poetul să-l cuprindă dintr-o răsuflare.
Emoționant!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„între două respirații" de Teodor Dume
RecomandatPentru mine, finalul înseamnă ceva...
\"îmbrăcă/încălță/minte\" este un experiment, în sensul că nu am vrut a scrie în întregime cuvintele. poate părea ciudat.
Îți mulțumesc, oricum. Apreciez comentariile tale, chiar dacă sunt și așa, ca acesta.
Îți mulțumesc mult și te mai aștept în pagina aceasta modestă.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu verde" de Ottilia Ardeleanu
Anni, da, ultimul vers este chiar important. Mulțumesc mult.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu verde" de Ottilia Ardeleanu
săltând în lumină
printre păpădii\" - am crezut dintotdeauna că păpădiile înalță. prin simplitate, prin delicatețea ca un puf.
poemul tău este sensibil, delicat.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Într-o zi" de Mihaela Roxana Boboc
îi place să povestească poetic...
nu este infatuată, ea se iubește pe sine doar pentru că trebuie să hrănească versurile, să le crească frumos, să le educe...
îl adoră pe bărbat, de aceea îl disecă, trebuie să știe amănunte...
de cele mai multe ori plânge, este singură, însă numai așa se poate exprima adevărat, impulsiv, profund...
cred că este o femeie reușită.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„femeia-vers" de Alexandru Gheție
Te aștept cu plăcere.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu verde" de Ottilia Ardeleanu
dorința de a alerga într-un câmp de flori...
ce poate fi mai poetic, oare?
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„năzuință" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu verde" de Ottilia Ardeleanu
Este un lucru minunat. De admirat.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Apariție editorială" de Djamal Mahmoud
Recomandat\"muri-vom numai jumătate\" pentru că există aripi de zbor spre înalt: \"copilele ne cresc ca două aripi\".
foarte frumos început: \"credeți despre mine că sunt tastele mele... literele sunt ochi\".
inspirația poetică vine de foarte aproape, o spune finalul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„muri-vom numai jumătate" de Vasile Munteanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu22: plouă, deci nu mai vine nimeni" de Ottilia Ardeleanu
mi-ar plăcea mai mult \"... dresul ...\" și \"mascara îi curge cu piele cu tot\", așa îmi sună mie mai bine, nu de altceva!
se pare că nici această femeie nu te iubește...
trebuie să mai cauți :)!
totuși, femeia bumerang...
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„femeia-fard" de Alexandru Gheție
dinspre trecutul din care nu se știe când și cum a fugit lumina, către prezentul ce trece, evident, prin stomac și spre un viitor pe lângă care tocmai ai trecut, poemul acesta este de o sensibilitate și o franchețe copleșitoare.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ lumină cu fluturi" de Vasile Mihalache
