Ottilia Ardeleanu

din contră, lebedele se vor apropia. și asta va fi foarte bine. ești foarte sensibilă. de fapt. ca totdeauna. îmi place când albul acoperă paginile tale.

Ottilia

Minunat, Dragoș. Iubirea te înzestrează cu arme. puternice. Iată două armate care luptă pentru iubire. se întrec în care să fie cel mai bun luptător.
cu siguranță va câștiga cel ce va avea o strategie mai puternică. deși, rezultatul este, bineînțeles, pacea, înțelegerea, tratatul.

frumos. de tot.

Ottilia Ardeleanu

joc egal iubire. dacă înlocuiesc aprox. 90% din cuvintele \"joc\" cu acele corespondente, ar fi poemul \"Iubire dragă juca-m-aș de-a iubirea\". îmi place că joci (iubești) sincer, total, în viață și serios.

mă bucur pentru acest poem și pentru ideea lui.

mulțumesc. știi pentru ce.

Ottilia Ardeleanu

da, subtitlul bine ales, căci, se pare, fericitul este... balconul mov. toate faptele, relatările se învârt în și în jurul acestuia!
și, mai ales, culoarea mov are aci rolul ei.

Ottilia Ardeleanu

frumoasă cioplire în vers cu polen din iriși, \"blestem de generații\" și \"pași decapitați\".

\"poporul din ochii ei
era adormit\" - chiar frumos!

Ottilia Ardeleanu

Ioan, chiar asta am vrut să exprim. mulțumesc pentru trecere și apreciere.

Ștefan, da, din fapte reale. eu am împrumutat, doar, rolul principal. mă bucură trecerea și cuvintele adresate. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

Ioan, mulțumesc din suflet. trecerea și sfaturile tale contează.

Ottilia Ardeleanu

remarc și eu: \"bătrânețea i-a intrat prin piele ca un fuior\", \"veșnicia își târăște nodulii în saci\"

și chiar o exprimare aproape identică unui vers din \"bunica\": \"timpul a îngenuncheat și el\".

desigur, titlul spune totul.

\"nu mai suport mutilarea\"!

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

Dragilor, în primul rând, vă mulțumesc pentru intervențiile voastre pe care le găsesc mai mult decât prietenești, fiindcă am de învățat. și asta vreau!
m-am gândit la o variantă pe care am să o scriu aici, în comentariu, deoarece vreau să știu, în continuare, părerile voastre sincere. după aceea, voi schimba și textul ca atare.


iată, deci, varianta cea nouă:

eu cred că pomii cresc din cer
din rădăcini nori ori păsări
câteodată și curcubeu
coroanele sunt colorate după sufletul fiecăruia
cer ca o rețea de rădăcini
internetul!

în coroana coroanelor
noi oamenii stăm atârnați
unii mai dulci alții acrișori
cei mai mulți suntem amari
în noi cresc viermi
lăsând urme adânci
uneori ne ies pe gură
fluturi albi acoperă bolta
roind se ciocnesc mai iscă furtuni
din rădăcini de copaci cu oameni răi
care pocnesc ca niște bice
ochii fulgere

fiind răsturnați
ne plac lucrurile de-a-ndoaselea
nici nu ne mai mirăm
ni se pare că viața e tristă de fapt ea e frumoasă
sau invers?

cert este că în copac ne rămân doar tălpile
celelalte greutățile toate
se rostogolesc prin noi
bolovani
la inimă


aștept părerile voastre, nu înainte de a vă mulțumi, din nou.

cu prietenie și sinceritate,

Ottilia

vă mulțumesc.

Ioan, aprecierile tale mă bucură.

Mihaela, cuvintele tale îmi sunt dragi, de asemenea.

Vă mai aștept,

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc pentru prezență și pentru comentariu.
mă bucur că poemul ți-a plăcut.

te aștept cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

Dragoș, te întreci pe tine!
Alfabetul tău este deosebit. și nu mă refer la stilul de a scrie, care este același: sincer, clar, autentic. ci la... nuanțe, de data aceasta.

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

\"visez precum copilul în atâta belșug de culori...\"
cred că nu sunt simple gânduri. în fond, simplitatea are destulă înțelepciune.

Ottilia Ardeleanu

multă fantezie aici (cu dureri de cap). Titlul este mai mult decât simpatic.

Finalul… ei, da, ce final!

Ottilia Ardeleanu

cu certitudine, tu ești întristatul.

\"tristețisme\"-le tale au ceva aparte (mai ales în ultima strofă).

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru trecerea prin această pagină modestă. desigur că, dacă voiam, puteam să găsesc \"formule\" mai sofisticate. dar, după cum iubirea simplă dar puternică este cea de valoare, am preferat simplitatea pentru a descrie cel mai frumos sentiment ce se poate naște între oameni. și acele “locuri commune”. stângăciile (in)voluntare dau farmec sentimentului acesta unic.

apreciez cuvintele dumneavoastră.

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc foarte frumos.

Ioan, un gând ce-mi dă curaj.

Marian, mă bucură sinceritatea ta.

Vă mai aștept,

Ottilia Ardeleanu

mi se pare a fi chiar frica de singurătate. care îngheață trupul, sufletul. iar tu ai nevoie de tine, cel care trăiește, e viu, simte și vibrează:
\"îl chem pe celălalat
am nevoie de mine\".

Ottilia Ardeleanu

Alex, ca de fiecare dată, comentariul tău este obiectiv. da, voi scoate acel cuvânt. la momentul oportun. îți mulțumesc pentru prezență, pentru susținere.

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

și eu vă mulțumesc frumos pentru că vă aflați aici, unde mă pot bucura de oaze de suflet.

Ottilia Ardeleanu