Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
iată ce caută poetul. el nu are nevoie de alte averi. bogăția lui este un zâmbet, o mână întinsă într-ajutor, o mângâiere oricât de măruntă.
știi ceva, toți avem nevoie de prieteni. sentimentul nu poate fi decât reciproc.
prin urmare, dăruim ca să avem noi înșine. nu trebuie să omitem acest aspect.
pornirea în a explica toate aceste trăiri, se face chițăind (“ronțăind ghindă”) din mouse (m-a amuzat, dar e foarte adevărat, în zilele noastre)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„empatia și buricele degetelor" de Liviu-Ioan Muresan
cu bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu37: camera de ivoriu" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„înlăuntru" de Ottilia Ardeleanu
dar toți doreau să fie în centru\" - da, așa este, toți doresc să fie în centrul atenției (echivalent cu buricul pământului) pe o rază, dacă se poate, egală cu +infinitul.
dar, oare, se poate trece, din cerc în alt cerc de prieteni fără a trișa?
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„andre și prietenii" de Andre Donescu
pentru mine este un moment deosebit.
încă o dată, mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu37: camera de ivoriu" de Ottilia Ardeleanu
numai bine,
Ottilia
Pe textul:
„La cursul de actorie" de Vali Slavu
mi-a plăcut mult. felicitări!
Ottilia
Pe textul:
„La cursul de actorie" de Vali Slavu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ești liber, iubitule!" de Claudia Minela Petre
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dihotomie" de Andre Donescu
felicitări din suflet! le meriți cu prisosință.
îți doresc mult succes pe mai departe.
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Apariție editorială: Picătura de infinit - poeme -Editura ATU, Sibiu" de Ioan Barb
Recomandatei, un poem trist.
chiar nu aș fi dorit să citesc versuri triste.
însă, moartea e parte din viață.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„zic despre moarte" de Liviu-Ioan Muresan
există momente în viață când cei aflați foarte departe îți sunt extrem de aproape.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„delir" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitOmul nu va putea schimba prin nici o credință destinul acestei lumi, însă prin credință va putea vedea o altă lume chiar dacă lumea în ansamblul ei va rămâne aceeași, tocmai fiindcă doar prin credință va cunoaște mai mult din destin. (Sorin Cerin)
Ființa spirituală se vrea destin, iar destinul se vrea devenire, iar devenirea se vrea împlinire, iar împlinirea se vrea adevăr și vai, adevărul se vrea în cunoaștere, pe când el este întocmai necunoaștere. (Sorin Cerin)
\"și va fi consemnat
accidentul vieții mele
la care doar curiozitatea
și teama
m-au îndemnat\"
un poem care îndeamnă la meditație.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„destin" de Liviu-Ioan Muresan
însă, ai mare dreptate asupra simbolului crucii.
sensibilitatea ta mă unge pe suflet.
te aștept cu plăcere aici,
Ottilia
Pe textul:
„cruci" de Ottilia Ardeleanu
da, voi adăuga semn, la momentul oportun.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„anexă" de Ottilia Ardeleanu
Esențială este, deci, aici, trăirea transmisă de la frate la frate, ce respectă această credință.
prețul de criză nici nu mai contează...
credința e neprețuită.
vreau să alătur următoarele 2 versuri:
\"de parcă părul ar ține în sine tot sîngele\" și
\"Lia are părul prins în codițe e mulțumită\" fiindcă ideea curge prin ambele.
Am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Viață de criză" de Liviu-Ioan Muresan
strofa de final, de asemenea, reproduce, după natură, o imagine deosebită.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„burgundia 68" de Anni- Lorei Mainka
Recomandatîmi pare rău că textul acesta nu-ți este chiar la inimă, că ceea ce am vrut eu să transmit a ieșit la modul \"foarte prost\"
pur și simplu așa a ieșit.
mai mult ca sigur că nu vedem lucrurile la fel.
voi reveni asupra lui, totuși.
îți mulțumesc pentru trecere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„anexă" de Ottilia Ardeleanu
și, mai ales, mă bucur când treci pe aici. mulțumesc.
Ottilia
Pe textul:
„niciodată" de Ottilia Ardeleanu
\"doar unii
poate cei aleși de soartă
se uitau la ei cu drag\".
cadrul, deși ploios, este unul minunat, un vizual care se simte.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„remediu" de ștefan ciobanu
